ZBURDÁTIC, -Ă, zburdatici, -ce, adj. (Rar) Zburdalnic. – Zburda + suf. -atic.

ZBURDÁTIC, -Ă, zburdatici, -ce, adj. (Rar) Zburdalnic. – Zburda + suf. -atic.

ZBURDÁTIC, -Ă, zburdatici, -e, adj. Zburdalnic. Avea vreme să fie bucuros și zburdatic ca leul cel tînăr. SADOVEANU, D. P. 22. Alergară zburdatici prin cîmpiile înverzite. ISPIRESCU, L. 381. Alerg pe cai zburdatici. ALECSANDRI, P. III 75. Femeia astă... veselă, zburdatică, judecînd amorul o trecere de vreme. NEGRUZZI, S. I 55.

ZBURDÁTIC, -Ă, zburdatici, -ce, adj. (Rar) Zburdalnic. – Din zburda + suf. -atic.

zburdátic (rar) adj. m. pl. zburdátici; f. zburdátică, pl. zburdátice

zburdátic adj. m., pl. zburdátici; f. sg. zburdátică, pl. zburdátice

ZBURDÁTIC adj. v. drăcos, neastâmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbânțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpăiat, zvânturat, zvânturatic.

ZBURDÁTEC, -Ă, zburdáteci, -e, adj. (Var.) Zburdatic. (zburda + suf. -atec)

ZBURDÁTIC ~că (~ci, ~ce) rar v. ZBURDALNIC. /a zburda + suf. ~atic

sburdatic a. neastâmpărat: aleargă sburdatici prin câmpii ISP. [Vechiu-rom. brudatec, copilăros (Cantemir): v. brudnic].

zburdatic adj. v. DRĂCOS. NEASTÎMPĂRAT. NEBUN. NEBUNATIC. SPRINȚAR. VIOI. ZĂPĂCIT. ZBÎNȚUIT. ZBURDALNIC. ZGLOBIU. ZURLIU. ZVĂPĂIAT. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURATIC.