Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru zburdalnic

ZBURD├üLNIC, -─é, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburd─â; (despre oameni) zglobiu, neast├ómp─ârat, vioi, nebunatic; p. ext. u╚Öuratic. ÔÖŽ Fig. (Despre st─âri suflete╚Öti sau manifest─âri ale omului) Plin de av├ónt, de voio╚Öie, de vioiciune; av├óntat. ÔÇô Zburda + suf. -alnic.
ZBURD├üLNIC, -─é, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburd─â; (despre oameni) zglobiu, neast├ómp─ârat, vioi, nebunatic; p. ext. u╚Öuratic. ÔÖŽ Fig. (Despre st─âri suflete╚Öti sau manifest─âri ale omului) Plin de av├ónt, de voio╚Öie, de vioiciune; av├óntat. ÔÇô Zburda + suf. -alnic.
ZBURD├üLNIC, -─é, zburdalnici, -e, adj. (Despre animale) Care zburd─â. Un ╚Ť─âpu╚Öor vesel ╚Öi zburdalnic. SADOVEANU, O. VI 103. Se f─âcuse un c─ârl─âna╚Ö zburdalnic, de n-avea ast├«mp─âr. ISPIRESCU, L. 161. Arm─âsari zburdalnici, ce vesel nechezeau. ALECSANDRI, P. III 199. ÔÖŽ (Despre persoane) Nebunatic, zglobiu, vioi, neast├«mp─ârat; p. ext. u╚Öuratic, neserios. Am luat odat─â parte la ni╚Öte petreceri de anul nou, cu un tineret zburdalnic. SADOVEANU, O. VI 430. Eram tineri, zburdalnici, bucuro╚Öi de aer liber, de via╚Ťa ce-o tr─âiam. ANGHEL-IOSIF, C. L. 46. Era mereu g─âtit─â, mereu voioas─â, aproape zburdalnic─â, doritoare de petreceri. SLAVICI, O. II 148. Eu vreau s─â-mi dai copilul zburdalnic ÔÇô pe Arald. EMINESCU, O. I 91. ÔŚŐ (Adverbial) ╚śi zburdalnic, de pe coaste, Gure╚Öe p├«raie cad. CO╚śBUC, P. I 261. ÔÖŽ Fig. (Despre manifest─âri ale omului, st─âri suflete╚Öti etc.) Plin de av├«nt, de vioiciune, de voio╚Öie. Un dor zburdalnic ├«mi veni s─â urc la stin─â. GALACTION, O. I 63. De mult ├«nc─â ├«i p─âruse c─â aude a╚Öa, din c├«nd ├«n c├«nd, cimpoi ╚Öi ceter─â ╚Öi fluier ╚Öi chiote zburdalnice. SLAVICI, O. I 215. M├«ndrele dealuri, de dup─â care-mi z├«mbeau zorile, ├«n zburdalnica v├«rst─â a tinere╚Ťii. CREANG─é, A. 117.
ZBURD├üLNIC, -─é, zburdalnici, -ce, adj. (Despre animale) Care zburd─â; (despre oameni) zglobiu, neast├ómp─ârat, vioi, nebunatic; p. ext. u╚Öuratic, neserios. ÔÖŽ Fig. (Despre st─âri suflete╚Öti sau manifest─âri ale omului) Plin de av├ónt, de voio╚Öie, de vioiciune. ÔÇô Din zburda + suf. -al-nic.
zburdálnic adj. m., pl. zburdálnici; f. zburdálnică, pl. zburdálnice
zburdálnic adj. m., pl. zburdálnici; f. sg. zburdálnică, pl. zburdálnice
ZBURD├üLNIC adj. dr─âcos, neast├ómp─ârat, nebun, nebunatic, sprin╚Ťar, vioi, z─âp─âcit, zb├ón╚Ťuit, zglobiu, zurliu, zv─âp─âiat, zv├ónturat, zv├ónturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) ╚Öulhetic, (├«nv.) zburdatic, zburd─âtor. (Copil ~.)
ZBURDÁLNIC adj. v. flușturatic, fluturatic, frivol, neserios, ușuratic, vânturatic, zvântorat, zvânturatic.
ZBURDÁLNIC ~că (~ci, ~ce) (mai ales despre copii) Care nu stă locului nici un moment; fără astâmpăr; neastâmpărat; zbanghiu; zvăpăiat; vânturat. /a zburda + suf. ~alnic
sburdalnic a. 1. neastâmpărat, nebunatic; 2. ușurel la minte.
zburd├ílnic, -─â adj. (d. zburd). C─âru─şa-─ş place s─â zburde: cal zburdalnic. Fig. Zglobi┼ş, nebunatic, neast├«mp─ârat: copil zburdalnic. ÔÇô ╚śi -├ític (Al., ├«n rim─â cu s─âlbatic).
zburdalnic adj. v. FLU╚śTURATIC. FLUTURATIC. FRIVOL. NESERIOS. U╚śURATIC. V├ÄNTURATIC. ZV├ÄNTURAT. ZV├ÄNTURATIC.
ZBURDALNIC adj. dr─âcos, neast├«mp─ârat, nebun, nebunatic, sprin╚Ťar, vioi, z─âp─âcit, zb├«n╚Ťuit, zglobiu, zurliu, zv─âp─âiat, zv├«nturat, zv├«nturatic, (pop.) zbanghiu, (reg.) sturlubatic, sturluibat, (prin Olt.) saitoc, (Transilv.) ╚Öulhetic, (├«nv.) zburdatic, zburd─âtor. (Copil ~.)

Zburdalnic dex online | sinonim

Zburdalnic definitie

Intrare: zburdalnic
zburdalnic adjectiv