zburdător definitie

9 definiții pentru zburdător

ZBURDĂTÓR, -OÁRE, zburdători, -oare, adj. (Înv.) Zburdalnic, zglobiu, neastâmpărat. – Zburda + suf. -ător.
ZBURDĂTÓR, -OÁRE, zburdători, -oare, adj. (Rar) Zburdalnic, zglobiu, neastâmpărat. – Zburda + suf. -ător.
ZBURDĂTÓR, -OÁRE, zburdători, -oare, adj. (Rar) Care zburdă; zburdalnic, zglobiu, neastîmpărat. Magenta in umbră dispare, Cu ranele sale, cu zgomotu-i mare De tunuri, de oaste, de cai zburdători. ALECSANDRI, P. II 148.
ZBURDĂTÓR, -OÁRE, zburdători, -oare, adj. (Rar) Zburdalnic. – Din zburda + suf. -(ă)tor.
zburdătór (înv.) adj. m., pl. zburdătóri; f. sg. și pl. zburătoáre
zburdătór adj. m., pl. zburdătóri; f. sg. și pl. zburdătoáre
ZBURDĂTÓR adj. v. drăcos, neastâmpărat, nebun, nebunatic, sprințar, vioi, zăpăcit, zbânțuit, zburdalnic, zglobiu, zurliu, zvăpaiat, zvânturat, zvânturatic.
sburdător a. care sburdă: caii sburdători AL.
zburdător adj. v. DRĂCOS. NEASTÎMPĂRAT. NEBUN. NEBUNATIC. SPRINȚAR. VIOI. ZĂPĂCIT. ZBÎNȚUIT. ZBURDALNIC. ZGLOBIU. ZURLIU. ZVĂPĂIAT. ZVÎNTURAT. ZVÎNTURATIC.

zburdător dex

Intrare: zburdător
zburdător adjectiv