zburdălnicie definitie

13 definiții pentru zburdălnicie

ZBURDĂLNICÍE, (2) zburdălnicii, s. f. 1. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastâmpăr, voioșie. 2. Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. – Zburdalnic + suf. -ie.
ZBURDĂLNICÍE, zburdălnicii, s. f. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastâmpăr, voioșie. ♦ Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. – Zburdalnic + suf. -ie.
ZBURDĂLNICÍE, zburdălnicii, s. f. (La sg.) însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, voioșie, neastîmpăr. Ce însemnează această zburdălnicie în gîndurile și în simțirea mea? GAEACTION, O. I 182. Cum se depărta puțin, își recăpătă zburdălnicia obișnuită. REBREANU, R. II 29. Veverița pusese frîu neobositei sale zburdălnicii și... își mistuise ființa sa în încheietura umbroasă a unei crengi aeriene. HOGAȘ, M. N. 172. ♦ (Mai ales la pl.) Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere, nebunie. Și ne-am adus noi aminte de toate din vremea noastră și-am rîs de zburdălniciile tinereții. SADOVEANU, L. 129.
ZBURDĂLNICÍE, zburdălnicii, s. f. Însușirea de a fi zburdalnic; vioiciune, neastâmpăr, voioșie. ♦ Manifestare, faptă a celui zburdalnic; joc, petrecere; nebunie. – Din zburdalnic + suf. -ie.
zburdălnicíe s. f., art. zburdălnicía, g.-d. art. zburdălnicíei; (manifestări) pl. zburdălnicíi, art. zburdălnicíile
zburdălnicíe s. f., art. zburdălnicía, g.-d. art. zburdălnicíei; (manifestări) pl. zburdălnicíi, art. zburdălnicíile
zburdălnicíe s. f., art. zburdălnicía, g.-d. art. zburdălnicíei; (manifestări) pl. zburdălnicíi, art. zburdălnicíile
ZBURDĂLNICÍE s. 1. neastâmpăr, vioiciune, voioșie, (rar) zburdare, (înv.) zburdăciune. (Copil plin de ~.) 2. v. joacă.
ZBURDĂLNICÍE ~i f. 1) Caracter zburdalnic; neastâmpăr; zbenguială. 2) Joacă voioasă însoțită de multă mișcare; zbânțuială; zbenguială. /zburdalnic + suf. ~ie
sburdălnicie f. starea celui sburdalnic.
zburdălnicíe f. (d. zburdalnic). Calitatea de a fi zburdalnic.
ZBURDĂLNICIE s. 1. neastîmpăr, vioiciune, voioșie, (rar) zburdare, (înv.) zburdăciune. (Copil plin de ~.) 2. joacă, joc, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbînțuială, zbînțuire, zbînțuit, zbînțuitură, zburdare, (reg.) zbeng, zbereguială, zbînț, zburdă. (N-a fost decît o ~ de copii.)
ZBURDĂLNICIE. Subst. Zburdălnicie, zburdare, zburdă, zburdăciune, zbeng, zbenguială, zbenguire, zbenguit, zbereguială (reg.), zbînțuială, zbînțuire, zbînțuit, zbînț (reg.); joacă, hîrjoană, hîrjoneală. Neastîmpăr, vioiciune, sprinteneală. Ștrengărie, năzdrăvănie, ghidușie (fam.), șotie, poznă (pop. și fam.), năzbîtie, nebunie, boroboață, dăndănaie (reg.), dănănaie (reg.), trăsnaie. Glumă, păcăleală, păcălire, păcălit, păcălitură, farsă. Ștrengar, loază (fig.), zgîtie (reg.), calindroi (reg.), diavol (fig.), drac (fig.), drăcușor (fig.), drac împelițat; ghiduș (fam.), ghidușar (rar), poznaș, păcală, păcălici. Adj. Zburdalnic, zburdatic (rar), zburdător (rar), năstașnic (reg.), zbenguit, zbenguitor, zbînțuit, zvăpăiat, zvînturat, zvînturatic, zbanghiu, nebunatic, zurliu (fam.), sturlubatic (pop.), sturluibat (reg.), neastîmpărat, vioi, zglobiu, zglobior (dim.), jucăuș (fig.), sprințar (pop. și fam.), sprințăroi (reg., augm.). Ștrengar, năzdrăvan, ghiduș (fam.), poznaș (pop. și fam.), păcală, păcălici. Vb. A zburda, a se zbengui, a se zbînțui, a fi neastîmpărat, a nu avea astîmpăr, a nu sta locului, a nu-și găsi locul, a se juca, a se hîrjoni; a ștrengări, a face (a se ține de) ștrengării (de pozne, de șotii, de nebunii). A se zvăpăia (rar). Adv. Ștrengărește, ca un ștrengar. V. amuzament, animație, bucurie, forfotă, glumă, mișcare.

zburdălnicie dex

Intrare: zburdălnicie
zburdălnicie substantiv feminin