Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

15 defini╚Ťii pentru zburd

ZBURD├ü, zburd, vb. I. Intranz. A s─âlta, a alerga sprinten ├«ncoace ╚Öi ├«ncolo; a se zbengui, a se juca cu voio╚Öie; a se ╚Ťine de nebunii, a se ar─âta lipsit de seriozitate. ÔŚŐ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. ÔÇô Et. nec.
ZBURD├ü, zburd, vb. I. Intranz. A s─âlta, a alerga sprinten ├«ncoace ╚Öi ├«ncolo; a se zbengui, a se juca cu voio╚Öie; a se ╚Ťine de nebunii, a se ar─âta lipsit de seriozitate. ÔŚŐ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri. ÔÇô Et. nec.
ZBURD├ü, zburd, vb. I. Intranz. (Despre animale) A alerga sprinten, s─ârind cu vioiciune ├«ncoace ╚Öi ├«ncolo. ├«n ograda cu zid de piatr─â a hanului, era o zarv─â de gospod─ârie mare. ╚Üipau g├«╚Öte ╚Öi cotcod─âceau g─âini; zburdau, prin soare, vi╚Ťelu╚Öi porumbi. SADOVEANU, O. VII 52. Purcelul atunci, plin de bucurie, ├«ncepe a zburda prin bordei, d─â un ropot pe sub l─âi╚Ťi, mai r─âstoarn─â c├«teva oale cu r├«tul. CREANG─é, P. 81. Iar fugariu-n loc zburda, Falnic coama-╚Öi ├«ncorda. ALECSANDRI, P. I 100. ÔÖŽ (Despre persoane) A face zburd─âlnicii, a se zbengui, a se juca zglobiu, a alerga cu voio╚Öie. Petri╚Öor zburd─â ├«ntr-un picior. DAVIDOGLU, M. 23. Un c├«rd de copii a trecut pe l├«ng─â noi, spre plaj─â, c├«nt├«nd ╚Öi zburd├«nd, ca o adiere de prim─âvar─â s─ân─âtoas─â. STANCU, U.R.S.S. 198. Mergeam tot zburd├«nd ╚Öi h├«rjonindu-ne, de parc─â nu eram noi r├«io╚Öii din Bro╚Öteni. CREANG─é, A. 29. Pare c-am ├«ntinerit de 20 de ani... ├«mi vine tot s─â zburd. ALECSANDRI, T. I 174. ÔÖŽ Fig. A se ╚Ťine de nebunii, a se ar─âta neserios; a-╚Öi face mendrele. Du╚Ťu ├«╚Öi lu─â angajamentul solemn s─â nu zburde ca pe B─âr─âgan. C. PETRESCU, A. 312. Sc─âpat dinfr├«ul str├«ns al ╚Öcoalei, Neagu... zburdase ├«n primul an, ├«mb─âtat de sentimentul libert─â╚Ťii. Se credea b─ârbat. BART. E. 135. ÔŚŐ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a-i arde (cuiva) de ╚Ötreng─ârii, de nebunii; a avea chef de petreceri. Iorgu-i t├«n─âr ╚Öi trebuie s─â-i iert─âm, dac─â-i zburd─â inima. ALECNSADRI, T. 1039.
ZBURD├ü, zburd, vb. I. Intranz. A s─âlta, a alerga sprinten ├«ncoace ╚Öi ├«ncolo; a se zbengui, a se juca cu voio╚Öie; a se ╚Ťine de nebunii, a se ar─âta neserios. ÔŚŐ Expr. A-i zburda (cuiva) inima = a fi foarte vesel; a avea chef de petreceri, de ╚Ötreng─ârii.
zburdá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúrdă
zburdá vb., ind. prez. 1 sg. zburd, 3 sg. și pl. zbúrdă
ZBURD├ü vb. a se zbengui, a se zb├ón╚Ťui. (Toat─â ziua ~.)
sburd├í (-d, -├ít), vb. ÔÇô A se zbengui, a se juca. ÔÇô Var. zburda. Origine necunoscut─â, probabil expresiv─â, ca ├«n sb─ân╚Ťui, sbengui, sbrehui etc. Explica╚Ťiile incercate p├«n─â acum nu s├«nt conving─âtoare: din sl., cf. pol., ceh. burda ÔÇ×pachet, bagajÔÇŁ (Cihac, II, 328); din lat. exvăĺl─şt─üre (Geheeb, Jb., IV, 32); din lat. abhorr─şdus (Skok, ZRPh., XLIII, 191; cf. REW 23); de la bord (Giuglea, Dacor., III, 592); din germ. B├╝rde ÔÇ×├«nc─ârc─âtur─âÔÇŁ (Scriban). Apare din sec. XVII. Der. sburd, s. n. (jucat, zbenguit), rar; sburd─âciune, s. f. (nebunie, ╚Ötreng─ârie; desm─â╚Ť); sburdalnic, adj. (juc─âu╚Ö, vesel); sburd─âlnicie, s. f. (jucat, ╚Ötreng─ârie); sburdatic (var. sburdatec), adj. (╚Ötrengar, juc─âu╚Ö); ├«mburda, vb. (Trans., a r─âsturna, a ├«ntoarce), pe care Pu╚Öcariu, Dacor., III, 838 ╚Öi DAR ├«l deriv─â de la un lat. *imburd─üre, din burdus ÔÇ×cat├«rÔÇŁ.
ZBURD s. n. (Rar) Zbenguial─â. (der. regr. din zburda)
ZBURD├ü, zburd, vb. I. ~ (prob. orig. onomatopeic─â ca ╚Öi ├«n zb─ân╚Ťui, zbengui, zbrehui2, etc.)
A ZBURD├ü zburd intranz. A se juca s─ârind ╚Öi alerg├ónd; a fi neast├ómp─ârat; a se zbengui; a se zb├ón╚Ťui; a se zbihui. /Orig. nec.
sburd├á v. 1. a face mi╚Öc─âri repezi: caii sburd─â prin ceairuri AL.; 2. a fi neast├ómp─ârat: copii sburd─â ├«mprejurul s─âu; 3. a se da petrecerilor: la b─âtr├óne╚Ťe ├«i mai sburd─â AL. [DintrÔÇÖun primitiv burd (cf. sburdatic), de origin─â necunoscut─â]. ÔĽĹ a. fig. efemer: dincolo de sburdÔÇÖ aceast─â lume OD.
1) zburd n., pl. ur─ş. Rar. Zburdare. Loc de zburdare: ├«l va ├«ngropa la mijloc de st├«n─â, ├«n zburdu oilor.
2) zburd, a -├í v. intr. (poate vgerm. = ngerm. b├╝rde, sarcin─â, adic─â ÔÇ×arunc sarcinaÔÇŁ. Cp. ╚Öi cu lat. burdus, cat├«r. V. ├«mburd). Sar juc├«ndu-m─â, vorbind de vite. Fig. M─â joc alerg├«nd, m─â zbengu─şesc: copii─ş zburd─â. Petrec f─âr─â nic─ş o grij─â, m─â amuzez: a zburda de bine. V. intr. A-╚Ť─ş zburda a, a avea poft─â de, a-╚Ť─ş arde de ceva. ÔÇô ╚śi -dez (Cost. I, 310, ╚Öi Dos.). V. exult.
ZBURDA vb. a se zbengui, a se zb├«n╚Ťui. (Toat─â ziua ~.)

Zburd dex online | sinonim

Zburd definitie

Intrare: zburda
zburda conjugarea I grupa I verb intranzitiv
Intrare: zburd
zburd substantiv neutru