Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

23 defini╚Ťii pentru zbur─âturi

ZBUR─éTOR├Ź vb. IV v. zbur─âturi.
ZBUR─éT├ÜR─é, zbur─âturi, s. f. (Pop.) 1. Bucat─â scurt─â de lemn cu care se arunc─â ├«ntr-un pom sau dup─â o pas─âre; scurt─âtur─â. ÔÖŽ A╚Öchie, ╚Ťand─âr─â. ÔÖŽ (├Änv.) Sf─âr├óm─âtur─â de plumb sau de fier cu care se ├«nc─ârcau armele de foc. 2. Mi╚Öcare de aruncare; distan╚Ť─â p├ón─â la care ajunge un lucru aruncat. Departe ca la o zbur─âtur─â de pra╚Ötie. ÔÇô Zbura + suf. -─âtur─â.
ZBUR─éTUR├Ź, zbur─âturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Pop.) A str─âbate aerul; a zbura. 2. Tranz. ╚Öi intranz. (Pop.) A zbur─ât─âci (1). [Var.: zbur─âtor├ş vb. IV] ÔÇô Din zbur─âtur─â.
ZBUR─éTOR├Ź vb. IV v. zbur─âturi.
ZBUR─éT├ÜR─é, zbur─âturi, s. f. 1. Bucat─â scurt─â de lemn cu care se arunc─â ├«ntr-un pom sau dup─â o pas─âre; scurt─âtur─â. ÔÖŽ A╚Öchie, ╚Ťand─âr─â. ÔÖŽ (├Änv.) Sf─âr├óm─âtur─â de plumb sau de fier cu care se ├«nc─ârcau armele de foc. 2. Mi╚Öcare de aruncare; distan╚Ť─â p├ón─â la care ajunge un lucru aruncat. Departe ca la o zbur─âtur─â de pra╚Ötie. ÔÇô Zbura + suf. -─âtur─â.
ZBUR─éTUR├Ź, zbur─âturesc, vb. IV. 1. Intranz. (Rar) A str─âbate aerul; a zbura. 2. Tranz. ╚Öi intranz. (Pop.) A zbur─ât─âci (1). [Var.: zbur─âtor├ş vb. IV] ÔÇô Din zbur─âtur─â.
ZBUR─éTOR├Ź vb. IV v. zbur─âturi.
ZBUR─éT├ÜR─é, zbur─âturi, s. f. 1. Bucat─â scurt─â de lemn, cu care se azv├«rle (├«ntr-un pom, ├«ntr-o pas─âre). El afl─â o zbur─âtur─â de lemn ╚Öi zv├«rli ├«n pas─âre. RETEGANUL, P. V 60. ├«ncepur─â a arunca ├«n cor─âbii, care cu pietre, care cu bulg─âri, care cu zbur─âturi de lemne. ISPIRESCU, U. 51. S-ar pune pe ar─âtur─â, Dar copiii cuibu-i fur─â ╚ś-o ucid c-o zbur─âtur─â. TEODORESCU, P. P. 349. ÔÖŽ Bucat─â rupt─â din ceva (mai ales dintr-o piatr─â); a╚Öchie, ╚Ťand─âra. Potrivind un firi╚Öor de iasc─â pe zbur─âtur─â de silex, a zb─âtut o singur─â dat─â cu o╚Ťelul. SADOVEANU, V. F. 43. Bra╚Ť rupt de o zbur─âtur─â de obuz. MIRONESCU, S. A. 117. De c├«te ori da, de at├«tea ori c─âdea c├«te o zbur─âtur─â de piatr─â. ISPIRESCU, L. 228. ÔÖŽ (├Änvechit) Sf─âr├«m─âtur─â (de fier, de plumb etc.) cu care se ├«nc─ârcau armele de foc. A trimis dou─â zbur─âturi de icosar, una ├«n frunte de urs, cealalt─â ├«n frunte de idicliu. DELAVRANCEA, S. 166. 2. Faptul de a arunca, mi╚Öcare de aruncare; distan╚Ť─â p├«n─â la care ajunge un lucru aruncat. Glasul lui... se ├«nal╚Ť─â ca o zbur─âtur─â de arc p├«n─â departe. CAMIL PETRESCU, O. II 253. Ca s─â ajung─â la casa lui, ca la o zbur─âtur─â de pra╚Ötie departe numai, avea s─â treac─â o g├«rl─â. La TDRG.
ZBUR─éTUR├Ź, zbur─âturesc, vb. IV. Intranz. (╚śi ├«n forma zbur─âtori) 1. (Rar) A str─âbate aerul, a zbura. Ci, plec├«nd ei mai departe, tot C─âlin arcu-ncordeaz─â ╚śi zbur─âtorind, s─âgeata trece-n lume ca o raz─â, V├«j├«ie-n v─âzduh cumplit─â. EMINESCU, L. P. 129. 2. A zbur─ât─âci (1). Mi-e cuibul l├«ng─â drum ├«ntr-o tuf─â de alun, C├«╚Ťi druma╚Öi c─âl─âtoresc, To╚Ťi ├«n el zbur─âtoresc. JARN├ŹK-B├ÄRSEANU, D. 204. Tranz. Cucul mi-auzea, Mai jos se l─âsa. M─â-sa mi-l vedea... ╚Öi-l zbur─âturea. MAT. FOLK. 6. ÔŚŐ Refl. reciproc. Foicic─â meri s─âlcii, C├«nd eram ni╚Öte copii, Suiam dealu, bine ╚Ötii, Ne zbur─âtuream cu glii ╚śi ╚Öedeam pe paji╚Öte ╚śi vorbeam de dragoste. ╚śEZ. XII 87. ÔÇô Variant─â: zbur─âtor├ş vb. IV.
ZBUR─éTOR├Ź vb. IV. v. zbur─âturi.
ZBUR─éT├ÜR─é, zbur─âturi, s. f. 1. Bucat─â scurt─â de lemn cu care se arunc─â ├«ntr-un pom sau dup─â o pas─âre; scurt─âtur─â. ÔÖŽ A╚Öchie, ╚Ťand─âr─â. ÔÖŽ (├Änv.) Sf─âr├óm─âtur─â de plumb sau de fier cu care se ├«nc─ârcau armele de foc. 2. Mi╚Öcare de aruncare; distan╚Ť─â p├ón─â la care ajunge un lucru aruncat. Departe, ca la o zbur─âtur─â de pra╚Ötie. ÔÇô Din zbura + suf. -(─â)tur─â.
ZBUR─éTUR├Ź, zbur─âturesc, vb. IV. (Rar) 1. Intranz. A str─âbate aerul, a zbura. 2. Tranz. ╚Öi intranz. A zbur─ât─âci (1). [Var.: zbur─âtor├ş vb. IV] ÔÇô Din zbura.
zbur─ât├║r─â (pop.) s. f., g.-d. art. zbur─ât├║rii; pl. zbur─ât├║ri
zbur─âtur├ş (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. zbur─âtur├ęsc, imperf. 3 sg. zbur─âture├í conj. prez. 3 s─â zbur─âture├ísc─â
zbur─ât├║r─â s. f., g.-d. art. zbur─ât├║rii; pl. zbur─ât├║ri
zbur─âtur├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. zbur─âtur├ęsc, imperf. 3 sg. zbur─âture├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. zbur─âture├ísc─â
ZBUR─éT├ÜR─é s. v. a╚Öchie, retevei, scurt─âtur─â, surcea, surcic─â, ╚Ťand─âr─â.
ZBUR─éT├ÜR─é, zbur─ât├║ri, s. f. ~ 2. ~; zbor1. 3. Partea din fa╚Ť─â a tunului.
ZBUR─éT├ÜR─é ~i f. 1) Distan╚Ť─â p├ón─â la locul de c─âdere a unui obiect aruncat. 2) Bucat─â mic─â ╚Öi sub╚Ťire de lemn care sare ├«n momentul cioplirii sau t─âierii; a╚Öchie; ╚Ťand─âr─â. 3) Bucat─â scurt─â de lemn cu care se arunc─â ├«n cineva sau ├«n ceva; scurt─âtur─â. /a zbura + suf. ~─âtur─â
sburătură f. bucată de lemn, de piatră, de plumb: îl pocni cu o sburătură.
zbur─ât─âc├ęsc ╚Öi -uc├ęsc v. tr. (d. zbur─âtur─â). Lovesc cu zbur─âtur─ş (cÔÇÖun b─â╚Ť, cÔÇÖo peatr─â): copii─ş zbur─ât─âcea┼ş nucu ca s─â cad─â nucile. ─Ča┼ş la goan─â (alung) bombard├«nd: ne r─âpezeam pe urma omulu─ş ╚Öi-l zbur─ât─âceam cu petre (Sadov. VR. 1907, 9, 38). V. refl. M─â joc zbur├«nd, ─şes zbur├«nd: g─âinile se zbur─ât─âcir─â din po─şat─â. ÔÇô ╚śi -t─â─şesc, -tu─şesc. La Chendi (Fo─şletoane, 101) zbur─âtoresc.
zbur─ât├║r─â f., pl. ─ş (d. a zbura, a s─âri ├«n aer, a se face ╚Ťand─âr─ş). Bucat─â, fr├«ntur─â (de lemn): arunc─â cÔÇÖo zbur─âtur─â ├«n c─şor─ş. Sf─âr├«m─âtur─â de metal (de schij─â): o pu╚Öc─â ├«nc─ârcat─â cu zbur─âtur─ş (V. mitrali─ş). Pl. Ca─şele de bo─ş (nord).
zbur─âtur─â s. v. A╚śCHIE. RETEVEI. SCURT─éTUR─é. SURCEA. SURCIC─é. ╚ÜAND─éR─é.

Zbur─âturi dex online | sinonim

Zbur─âturi definitie

Intrare: zbur─âtur─â
zbur─âtur─â substantiv feminin
Intrare: zbur─âturi
zbur─âtori conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
zbur─âturi verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a