Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru zbur─âtur─â

ZBUR─éT├ÜR─é, zbur─âturi, s. f. (Pop.) 1. Bucat─â scurt─â de lemn cu care se arunc─â ├«ntr-un pom sau dup─â o pas─âre; scurt─âtur─â. ÔÖŽ A╚Öchie, ╚Ťand─âr─â. ÔÖŽ (├Änv.) Sf─âr├óm─âtur─â de plumb sau de fier cu care se ├«nc─ârcau armele de foc. 2. Mi╚Öcare de aruncare; distan╚Ť─â p├ón─â la care ajunge un lucru aruncat. Departe ca la o zbur─âtur─â de pra╚Ötie. ÔÇô Zbura + suf. -─âtur─â.
ZBUR─éT├ÜR─é, zbur─âturi, s. f. 1. Bucat─â scurt─â de lemn cu care se arunc─â ├«ntr-un pom sau dup─â o pas─âre; scurt─âtur─â. ÔÖŽ A╚Öchie, ╚Ťand─âr─â. ÔÖŽ (├Änv.) Sf─âr├óm─âtur─â de plumb sau de fier cu care se ├«nc─ârcau armele de foc. 2. Mi╚Öcare de aruncare; distan╚Ť─â p├ón─â la care ajunge un lucru aruncat. Departe ca la o zbur─âtur─â de pra╚Ötie. ÔÇô Zbura + suf. -─âtur─â.
ZBUR─éT├ÜR─é, zbur─âturi, s. f. 1. Bucat─â scurt─â de lemn, cu care se azv├«rle (├«ntr-un pom, ├«ntr-o pas─âre). El afl─â o zbur─âtur─â de lemn ╚Öi zv├«rli ├«n pas─âre. RETEGANUL, P. V 60. ├«ncepur─â a arunca ├«n cor─âbii, care cu pietre, care cu bulg─âri, care cu zbur─âturi de lemne. ISPIRESCU, U. 51. S-ar pune pe ar─âtur─â, Dar copiii cuibu-i fur─â ╚ś-o ucid c-o zbur─âtur─â. TEODORESCU, P. P. 349. ÔÖŽ Bucat─â rupt─â din ceva (mai ales dintr-o piatr─â); a╚Öchie, ╚Ťand─âra. Potrivind un firi╚Öor de iasc─â pe zbur─âtur─â de silex, a zb─âtut o singur─â dat─â cu o╚Ťelul. SADOVEANU, V. F. 43. Bra╚Ť rupt de o zbur─âtur─â de obuz. MIRONESCU, S. A. 117. De c├«te ori da, de at├«tea ori c─âdea c├«te o zbur─âtur─â de piatr─â. ISPIRESCU, L. 228. ÔÖŽ (├Änvechit) Sf─âr├«m─âtur─â (de fier, de plumb etc.) cu care se ├«nc─ârcau armele de foc. A trimis dou─â zbur─âturi de icosar, una ├«n frunte de urs, cealalt─â ├«n frunte de idicliu. DELAVRANCEA, S. 166. 2. Faptul de a arunca, mi╚Öcare de aruncare; distan╚Ť─â p├«n─â la care ajunge un lucru aruncat. Glasul lui... se ├«nal╚Ť─â ca o zbur─âtur─â de arc p├«n─â departe. CAMIL PETRESCU, O. II 253. Ca s─â ajung─â la casa lui, ca la o zbur─âtur─â de pra╚Ötie departe numai, avea s─â treac─â o g├«rl─â. La TDRG.
ZBUR─éT├ÜR─é, zbur─âturi, s. f. 1. Bucat─â scurt─â de lemn cu care se arunc─â ├«ntr-un pom sau dup─â o pas─âre; scurt─âtur─â. ÔÖŽ A╚Öchie, ╚Ťand─âr─â. ÔÖŽ (├Änv.) Sf─âr├óm─âtur─â de plumb sau de fier cu care se ├«nc─ârcau armele de foc. 2. Mi╚Öcare de aruncare; distan╚Ť─â p├ón─â la care ajunge un lucru aruncat. Departe, ca la o zbur─âtur─â de pra╚Ötie. ÔÇô Din zbura + suf. -(─â)tur─â.
zbur─ât├║r─â (pop.) s. f., g.-d. art. zbur─ât├║rii; pl. zbur─ât├║ri
zbur─ât├║r─â s. f., g.-d. art. zbur─ât├║rii; pl. zbur─ât├║ri
ZBUR─éT├ÜR─é s. v. a╚Öchie, retevei, scurt─âtur─â, surcea, surcic─â, ╚Ťand─âr─â.
ZBUR─éT├ÜR─é, zbur─ât├║ri, s. f. ~ 2. ~; zbor1. 3. Partea din fa╚Ť─â a tunului.
ZBUR─éT├ÜR─é ~i f. 1) Distan╚Ť─â p├ón─â la locul de c─âdere a unui obiect aruncat. 2) Bucat─â mic─â ╚Öi sub╚Ťire de lemn care sare ├«n momentul cioplirii sau t─âierii; a╚Öchie; ╚Ťand─âr─â. 3) Bucat─â scurt─â de lemn cu care se arunc─â ├«n cineva sau ├«n ceva; scurt─âtur─â. /a zbura + suf. ~─âtur─â
sburătură f. bucată de lemn, de piatră, de plumb: îl pocni cu o sburătură.
zbur─ât├║r─â f., pl. ─ş (d. a zbura, a s─âri ├«n aer, a se face ╚Ťand─âr─ş). Bucat─â, fr├«ntur─â (de lemn): arunc─â cÔÇÖo zbur─âtur─â ├«n c─şor─ş. Sf─âr├«m─âtur─â de metal (de schij─â): o pu╚Öc─â ├«nc─ârcat─â cu zbur─âtur─ş (V. mitrali─ş). Pl. Ca─şele de bo─ş (nord).
zbur─âtur─â s. v. A╚śCHIE. RETEVEI. SCURT─éTUR─é. SURCEA. SURCIC─é. ╚ÜAND─éR─é.

Zbur─âtur─â dex online | sinonim

Zbur─âtur─â definitie

Intrare: zbur─âtur─â
zbur─âtur─â substantiv feminin