Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

28 defini╚Ťii pentru zbur─âtor

ZBUR─éT├ôR, -O├üRE, zbur─âtori, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboar─â; care poate s─â zboare. ÔÖŽ Pentru zbor, de zburat. Aripi zbur─âtoare. 2. Care plute╚Öte ├«n aer (purtat de v├ónt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (├Än mitologia popular─â rom├óneasc─â) Fiin╚Ť─â fabuloas─â, imaginat─â ca un duh care chinuie somnul fetelor; (├«n literatura romantic─â) personificarea dorului de b─ârbatul iubit; ├«ntruchiparea idealizat─â a iubitului. 3. Numele uneia dintre p├ónzele catargului; verga care sus╚Ťine aceast─â p├ónz─â. III. S. f. 1. Pas─âre; animal (care zboar─â). 2. Plant─â erbacee cu tulpina ├«nalt─â, cu florile ro╚Öii-purpurii, cu fructele ├«n form─â de capsule cu numeroase semin╚Ťe prev─âzute cu peri m─ât─âso╚Öi, folosit─â ├«n medicina popular─â (Epitobium angustifolium). ÔÇô Zbura + suf. -─âtor.
ZBUR─éT├ôR, -O├üRE, zbur─âtori, -oare, adj., s. m., s. f. I. Adj. 1. Care zboar─â; care poate s─â zboare. ÔÖŽ Pentru zbor, de zburat. Aripi zbur─âtoare. 2. Care plute╚Öte ├«n aer (purtat de v├ónt). II. S. m. 1. Aviator. 2. (├Än mitologia popular─â) Fiin╚Ť─â fantastic─â ├«nchipuit─â ca un spirit r─âu care chinuie╚Öte noaptea ├«n somn fetele ╚Öi femeile; (├«n literatura romantic─â) personificarea dorului de b─ârbatul iubit, ├«ntruchiparea idealizat─â a iubitului. 3. Numele uneia dintre p├ónzele catargului; verga care sus╚Ťine aceast─â p├ónz─â. III. S. f. 1. Pas─âre; animal (care zboar─â). 2. Plant─â erbacee cu tulpina ├«nalt─â, cu florile ro╚Öii-purpurii, cu fructele ├«n form─â de capsule cu numeroase semin╚Ťe prev─âzute cu peri m─ât─âso╚Öi, folosit─â ├«n medicina popular─â (Epitobium angustifolium). ÔÇô Zbura + suf. -─âtor.
ZBUR─éT├ôR1, zbur─âtori, s. m. (Poetic) Aviator. Poporul rom├«n pierdea pe unul din cei mai buni fii ai s─âi, pe marele inventator ╚Öi constructor, pe zbur─âtorul des─âv├«r╚Öit ╚Öi ├«ndr─âzne╚Ť, pe Aurel Vlaicu. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 327, 2/6.
ZBUR─éT├ôR4, -O├üRE, zbur─âtori, -oare, adj. 1. Care zboar─â (cu ajutorul aripilor); care poate s─â zboare; ├«naripat. Cum mergea el, numai iat─â c─â i se ├«nf─â╚Ťo╚Öeaz─â o furnic─â zbur─âtoare. CREANG─é, P. 237. P─âs─âric─â zbur─âtoare, Unde mergi cu dorul meu? ALECSANDRI, P. III 71. O mul╚Ťime de pe╚Öti zbur─âtori, cari, ivindu-s─â din ap─â, str─âlucea ca soarele. DR─éGHICI, R. 31. ÔÖŽ (Despre aripi) Pentru zbor, de zburat. Me╚Öterii g├«ndea ╚śi ei ├«╚Öi f─âcea Aripi zbur─âtoare De ╚Öindrili u╚Öoare. ALECSANDRI, P. P. 191. 2. (Rar, despre lucruri) Care plute╚Öte ├«n aer purtat de v├«nt. Veneau ╚Öi nori de spum─â zbur─âtoare, care ╚Ťi╚Öneau peste ape. DUMITRIU, P. F. 23.
ZBURĂTÓR3, zburători, s. m. Varga de care este prinsă cea de a treia pînză a unui catarg. Un zburător se rupse în două și pînza sfîșiată, ca o aripă rănită, se zbătea nebună în suflarea vîntului. BART, S. M. 51.
ZBUR─éT├ôR2, zbur─âtori, s. m. (├Än mitologia popular─â) Fiin╚Ť─â fantastic─â ├«nchipuit─â ca un spirit r─âuf─âc─âtor, care intr─â ├«n cas─â noaptea pe furi╚Ö ╚Öi chinuie╚Öte fetele ╚Öi femeile ├«n somn; (├«n literatura romantic─â) personificarea dorului de iubit; ├«ntruchiparea idealizat─â a iubitului. Nu mi-e fric─â... ÔÇô Ba s─â-╚Ťi fie! ÔÇô Nu fac nici un r─âu femeii zbur─âtorii, dimpotriv─â. EFTIMIU, ├Ä. 29. O r─âm├«i, r─âm├«i la mine, tu cu viers duios de foc, Zbur─âtor cu plete negre, umbr─â f─âr─â de noroc. EMINESCU, O. I 80. Prin frunz─â, c├«nd se strecoar─â Raza zilei ce apune, Zbur─âtorul se arunc─â La copila care vine, S─â culeag─â fragi ├«n lunc─â. ALECSANDRI, P. i 71. Ori ce s─â fie asta? ├«ntreab─â pe bunica: O ╚Öti vrun leac ea doar─â, o fi vrun zbur─âtor! HELIADE, O. I 186.
ZBUR─éT├ôR2, -O├üRE, zbur─âtori, -oare, adj. 1. Care zboar─â; care poate s─â zboare. ÔÖŽ Pentru zbor, de zburat. Aripi zbur─âtoare. 2. Care plute╚Öte ├«n aer (purtat de v├ónt). ÔÇô Din zbura + suf. -(─â)tor.
ZBUR─éT├ôR1, zbur─âtori, s. m. 1. Aviator. 2. (├Än mitologia popular─â) Fiin╚Ť─â fantastic─â ├«nchipuit─â ca un spirit r─âu care chinuie╚Öte noaptea ├«n somn fetele ╚Öi femeile; (├«n literatura romantic─â) personificarea dorului de b─ârbatul iubit; ├«ntruchiparea idealizat─â a iubitului. 3. Numele uneia dintre p├ónzele unui catarg; varga de care este prins─â aceast─â p├ónz─â. ÔÇô Din zbura + suf. -(─â)tor.
!p├ína-zbur─ât├│rului (plant─â) s. f. art., g.-d. art. p├ęnei-zbur─ât├│rului
zburătór adj. m., s. m., pl. zburătóri; adj. f., (pasăre, persoană) s. f. sg. și pl. zburătoáre
pána-zburătórului s. f.
zburătór adj. m., s. m., pl. zburătóri; (persoană, pasăre) f. sg. și pl. zburătoáre, g.-d. sg. art. zburătoárei
ZBUR─éT├ôR adj., s. 1. adj. plutitor. (P─âs─âri ~oare.) 2. s. v. aviator. (Un ~ de clas─â.) *3. s. (MED. POP.) (pop.) lipitur─â. (~ul este ÔÇ×boalaÔÇŁ provocat─â de Zbur─âtor, personaj mitologic.)
ZBURĂTÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) Care zboară; care poate zbura. /a zbura + suf. ~ător
ZBUR─éT├ôR2 ~i m. 1) fam. Persoan─â specializat─â ├«n conducerea unui avion; conduc─âtor de avion; pilot; aviator. 2) folc. Fiin╚Ť─â fantastic─â ├«nchipuit─â ca un duh r─âu, care chinuie fetele ╚Öi femeile ├«n timpul somnului. 3) (├«n literatura romantic─â) ├Änchipuire idealizat─â a b─ârbatului iubit. /a zbura + suf. ~─âtor
sbur─âtor a. care sboar─â. ÔĽĹ m. 1. geniu care, dup─â ├«nchipuirea poporului, p├ónde╚Öte fetele ├«n lunci ╚Öi le s─ârut─â pe furi╚Ö: Sbur─âtor cu negre plete EM.; 2. boal─â b─âbeasc─â, un fel de lipitur─â (cauzat─â de sbur─âtor sau smeu): c├ónd omul e m├óhnit, slab, g─âlbinicios ╚Öi parc─â nu-i ├«n toate min╚Ťile, are sbur─âtor.
zbur─ât├│r, -o├íre adj. Care zboar─â, ├«naripat, pas─âre: toate zbur─âtoarele cerulu─ş. S. m. Zeu dragoste─ş ├«n mitologia popular─â: zbur─âtor cu negre plete (Em.). Acest ze┼ş, dup─â credin╚Ťa poporulu─ş, cauzeaz─â ╚Öi o boal─â care se manifest─â pin ar╚Öi╚Ť─â ╚Öi fior─ş la ce─ş ce ─şubesc ╚Öi nu s├«nt ─şubi╚Ť─ş or─ş ├«s desp─âr╚Ťi╚Ť─ş de fiin╚Ťa ─şubit─â. ─Ča e foarte frumos descris─â de Eliade ├«n poezia ÔÇ×Zbur─âtoruÔÇŁ. V. lipitur─â ╚Öi zme┼ş). S. f., pl. or─ş. Ni╚Öte pene supt aripile g─âinilor. (Poporu crede c─â aceste pene ajut─â la zburat, ╚Öi de ace─şa le ta─şe ca s─â nu sar─â g─âinile peste gard). R─âscoage (o plant─â). V. zbur─âtur─â ╚Öi aeroplan(ist).
ZBUR─éTOR adj., s. 1. adj. plutitor. (P─âs─âri ~.) 2. s. aviator. (Un ~ de clas─â.) 3.* s. (MED. POP.) (pop.) lipitur─â. (~ este ÔÇ×boalaÔÇŁ provocat─â de Zbur─âtor, personaj mitologic.)
├írip─â zbur─âto├íre s. f. Tip de avion ├«n care fuselajul este par╚Ťial integrat ├«n l─â╚Ťimea aripii ÔŚŐ ÔÇ×┬źSpanloader┬╗ este o arip─â zbur─âtoare propulsat─â de ╚Öase turboreactoare. Aparatul ar fi lipsit de trenul de aterizare obi╚Önuit, cu ro╚Ťi. Decolarea ╚Öi aterizarea ar urma s─â se fac─â cu ajutorul unor perne de aer.ÔÇŁ R.l. 11 VI 80 p. 6. ÔŚŐ ÔÇ×Proiectul prevede ┬źaripi zbur─âtoare┬╗ uria╚Öe, dotate cu s─âli de a╚Öteptare, purt├ónd fiecare circa 100 de pasageri ╚Öi care se rotesc permanent deasupra aeroporturilor.ÔÇŁ R.l. 15 V 81 p. 6; v. ╚Öi 25 XI 80 p. 6 (dup─â fr. aile volante)
farfur├şe zbur─âto├íre sint. s. 1974 OZN v. ozenist, discojet, ET(I), ufolog (dup─â engl. flying soucer, fr. soucoupe volante; cf. it. disco volante; PR 1947; DEX-S)
vap├│r-zbur─ât├│r s. n. ÔŚŐ ÔÇ×├Äncep├ónd cu aceast─â prim─âvar─â pe apele Canalului M├ónecii circul─â un nou tip de ambarca╚Ťiune ÔÇô hidropterul. Construit de societatea aviatic─â american─â Boeing, acest vapor-zbur─âtor nu gliseaz─â pe ap─â, ci o survoleaz─â datorit─â aripilor sale escamotabile comandate de un ordinator.ÔÇŁ Sc. 27 V 79 p. 5 (din vapor + zbur─âtor, dup─â engl. flying boat, floatplane; CD)
zbur─ât├│r s. m. ÔŚŐ ÔÇ×[...] urm─âream, realmente uluit, saltul palpitant al unor tineri pe o vertical─â de 45 de metri, spre acoperi╚Öul halelor. Imagina╚Ťi-v─â, ni╚Öte oameni pe un ger de ┬źcr─âpau pietrele┬╗, av├ónt├óndu-se spre cer ÔÇô dar nu cu ascensorul sau elicopterul ÔÇô ci cu propria lor putere, ├«ncle╚Öt├óndu-╚Öi bra╚Ťele ╚Öi sp─ârg├ónd ghea╚Ťa de pe st├ólpii de metal, ca Icarii din legend─â. A╚Öa se numesc ├«n lumea ╚Öantierelor: ┬źzbur─âtorii┬╗.ÔÇŁ R.l. 27 II 84 p. 4 (din zbura + -─âtor; DEX ÔÇô alte sensuri)
FARFURIE ZBUR─éTOARE aerodin─â lenticular─â de forma unei farfurii r─âsturnate aflat ├«n faza de cercetare. Sin. par╚Ťial O.Z.N., U.F.O. (v.).
MACHETA ZBURĂTOARE aeromodel, copie a unei aeronave, capabil să evolueze în aer.
MA╚śIN─é AERODINAMIC─é / ZBUR─éTOARE, vehicul care se deplaseaz─â prin aer.
ZBURĂTOR persoană care se ridică de la sol cu o aeronavă în scopul efectuării unui zbor. Sin. aeronaut, aviator.
LUNARIA L., PANA ZBURĂTORULUI, fam. Cruciferae. Gen originar din sudul și centrul Europei, 2-3 specii, erbacee, vivace sau bienale. Flori (4 sepale, 4 petale lung-ungulate, 6 stamine) mari, pedunculate, purpurii-violete sau albe, hermafrodite, actinomorfe, dispuse în raceme. Fruct, siliculă pînă la 5 cm lungime, comprimată, plană, eliptică sau oblongă, transparent-membranoasă, cu stilul rămas deasupra. Frunze deseori mari, cordate.
coșciug zburător expr. avion.

Zbur─âtor dex online | sinonim

Zbur─âtor definitie

Intrare: zbur─âtor (adj.)
zbur─âtor 1 adj. adjectiv
Intrare: zbur─âtor (s.m.)
zbur─âtor 2 s.m. admite vocativul substantiv masculin
Intrare: pana-zbur─âtorului
pana-zbur─âtorului substantiv feminin articulat (la) singular