Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

20 defini╚Ťii pentru zbur─ât─âire

ZBUR─éT─é├ŹRE s. f. v. zbur─âtuire.
ZBUR─éTU├Ź, zbur─âtuiesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A zbur─ât─âci (1). 2. A reteza dintr-o lovitur─â, f─âc├ónd s─â cad─â, s─â se pr─âbu╚Öeasc─â. ÔÇô Din zbura.
ZBUR─éTU├ŹRE, zbur─âtuiri, s. f. (Pop.) Ac╚Ťiunea de a zbur─âtui ╚Öi rezultatul ei. [Var.: zbur─ât─â├şre s. f.] ÔÇô V. zbur─âtui.
ZBUR─éT─é├ŹRE s. f. v. zbur─âtuire.
ZBUR─éTU├Ź, zbur─âtuiesc, vb. IV. Tranz. (Rar) 1. A zbur─ât─âci (1). 2. A reteza dintr-o lovitur─â, f─âc├ónd s─â cad─â, s─â se pr─âbu╚Öeasc─â. ÔÇô Din zbura.
ZBUR─éTU├ŹRE, zbur─âtuiri, s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a zbur─âtui ╚Öi rezultatul ei. [Var.: zbur─ât─â├şre s. f.] ÔÇô V. zbur─âtui.
ZBUR─éT─é├Ź vb. IV v. zbur─âtui.
ZBUR─éT─é├ŹRE s. f. v. zbur─âtuire.
ZBUR─éTU├Ź, zbur─âtuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A zbur─ât─âci (1). Doroban╚Ťul, zbur─âtuind un stol de lari (= pesc─âru╚Öi) albi cari ciuguleau ├«n petecul de secar─â de pe podi╚Öul ostrovului. VLAHU╚Ü─é, R. P. 42. Ca m─ârul l├«ng─â drum... C├«╚Ťi trec ├«l zbur─âtuiesc ╚śi de crengi ├«l s─âr─âcesc. I. CR. IV 216. 2. A face s─â cad─â (dintr-o lovitur─â). ├Ä╚Öi mi╚Öca bra╚Ťele din plin, sim╚Ťindu-le parc─â voinice, f─âcute ├«ntr-adins, ca s─â zbur─âtuiasc─â ╚Ťeste de du╚Ömani. D. ZAMFIRESCU, R. 224. ÔÇô Variant─â: zbur─ât─â├ş vb. IV.
ZBUR─éTU├ŹRE s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a zbur─âtui; aruncare cu pietre, cu lemne etc. (Atestat ├«n forma zbur─ât─âire) Nu mai ├«ndr─âzneau a trece pe. strada casei noastre, din cauza zbur─ât─âirilor de pietre cu care ├«i ├«mpro╚Öcam. ALECSANDRI, la GHICA, S. 70. ÔÇô Variant─â: zbur─ât─â├şre s. f.
ZBUR─éTU├Ź, zbur─âtuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A zbur─ât─âci (1). 2. A reteza dintr-o lovitur─â, f─âc├ónd s─â cad─â, s─â se pr─âbu╚Öeasc─â. ÔÇô Din zbura.
ZBUR─éTU├ŹRE s. f. (Rar) Ac╚Ťiunea de a zbur─âtui ╚Öi rezultatul ei.
zbur─âtui (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. zbur─âtui├ęsc, imperf. 3 sg. zbur─âtui├í conj. prez. 3 s─â zbur─âtui├ísc─â
zbur─âtu├şre (pop.) s. f., g.-d. art. zbur─âtu├şrii; pl. zbur─âtu├şri
zbur─âtu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. zbur─âtui├ęsc, imperf. 3 sg. zbur─âtui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. zbur─âtui├ísc─â
zbur─âtu├şre s. f., g.-d. art. zbur─âtu├şrii; pl. zbur─âtu├şri
ZBUR─éTß║«I, zbur─ât─âi├ęsc, vb. IV. (Var.) Zbur─ât─âci. (din zbura)
sbur─âtu├Č v. 1. a alunga (cu pietre, cu lemne): c├ó╚Ťi trec, ├«i sbur─âtuesc POP.; 2. a se alunga ├«n sbor: graurii se sbur─âtuiau prin stuh. [Tras din sburat, de unde ╚Öi sbur─ât─âci].
zbur─ât─âc├ęsc ╚Öi -uc├ęsc v. tr. (d. zbur─âtur─â). Lovesc cu zbur─âtur─ş (cÔÇÖun b─â╚Ť, cÔÇÖo peatr─â): copii─ş zbur─ât─âcea┼ş nucu ca s─â cad─â nucile. ─Ča┼ş la goan─â (alung) bombard├«nd: ne r─âpezeam pe urma omulu─ş ╚Öi-l zbur─ât─âceam cu petre (Sadov. VR. 1907, 9, 38). V. refl. M─â joc zbur├«nd, ─şes zbur├«nd: g─âinile se zbur─ât─âcir─â din po─şat─â. ÔÇô ╚śi -t─â─şesc, -tu─şesc. La Chendi (Fo─şletoane, 101) zbur─âtoresc.
zbur─âtu─ş├ęsc, V. zbur─ât─âcesc.

Zbur─ât─âire dex online | sinonim

Zbur─ât─âire definitie

Intrare: zbur─âtuire
zbur─âtuire substantiv feminin
zbur─ât─âire substantiv feminin
Intrare: zbur─âtui
zbur─ât─âi conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
zbur─âtui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv