ZBUCIUMEÁLĂ, zbuciumeli, s. f. (Neobișnuit) Mișcare, agitație; alergătură, forfoteală. (Cu pronunțare regională) Pare că văd încă acea icoană a trecutului. Mare zgomot și zbuciumată este prin curți. RUSSO. S. 103.

ZBUCIUMEÁLĂ s. f. (Rar) Zbucium, agitație, forfotă. – Din zbucium + suf. -eală.

ZBUCIUMEÁLĂ s. v. agitație, clocot, frământare, freamăt, învolburare, tălăzuire, tumult, vuiet, zbatere, zbucium, zbuciumare.

zbuciumeală s. v. AGITAȚIE. CLOCOT. FRĂMÎNTARE. FREAMĂT. ÎNVOLBURARE. TĂLĂZUIRE. TUMULT. VUIET. ZBATERE. ZBUCIUM. ZBUCIUMARE.