Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru zbuciumat

ZBUCIUM├ü, zbucium, vb. I 1. Refl. A se fr─âm├ónta suflete╚Öte; a se chinui. 2. Refl. ╚Öi tranz. A (se) mi╚Öca cu neast├ómp─âr; a (se) agita cu violen╚Ť─â. ÔÇô Probabil din buciuma.
ZBUCIUM├üT, -─é, zbuciuma╚Ťi, -te, adj. 1. Fr─âm├óntat, tulburat; nelini╚Ötit, ├«ngrijorat. 2. Agitat; tumultuos. ÔÇô V. zbuciuma.
ZBUCIUM├ü, zb├║cium, vb. I. 1. Refl. A se fr─âm├ónta suflete╚Öte; a se chinui. 2. Refl. ╚Öi tranz. A (se) mi╚Öca cu neast├ómp─âr; a (se) agita cu violen╚Ť─â. ÔÇô Probabil din buciuma.
ZBUCIUM├üT, -─é, zbuciuma╚Ťi, -te, adj. 1. Fr─âm├óntat, tulburat; nelini╚Ötit, ├«ngrijorat. 2. Agitat; tumultuos. ÔÇô V. zbuciuma.
ZBUCIUM├ü, zb├║cium, vb. I. Refl. 1. A fi ├«ntr-o stare de nelini╚Öte sufleteasc─â, a, se fr─âm├«nta, a se chinui. Ceasuri ├«ntregi de c├«nd se zbucium─â inspectorul comunal s─â-╚Öi sf├«r╚Öeasc─â discursul, pe care l-a ╚Ťinut din ordin de sus. SP. POPESCU, M. G. 21. Oamenii, v─âzindu-le zbucium├«ndu-se a╚Öa, au ├«nceput care dincotro s─â le m├«ng├«ie. CREANG─é, P. 175. F─âr─â grij─â, tu dormi bine, Eu m─â zbucium, vai de mine. SEVASTOS, C. 156. 2. A se mi╚Öca cu neast├«mp─âr; a se agita eu violen╚Ť─â, a se zbate, a se zv├«rcoli. Inima ei aprins─â se zbuciuma ├«n co╚Öul pieptului, ca un porumbel ce bate din aripi. VLAHU╚Ü─é, O. A. 119. Unde-i mum─â-ta? ÔÇô De c├«nd ai venit se zbucium─â ├«n piua ├«n care-ai ├«ncuiat-o tu. EMINESCU, N. 9. C├«nd m─â zbuciumam s─â-mi scot picioarele, am auzit o detun─âtur─â, contemporanul, m 828. M─âri, omule, nu te zbuciuma a╚Öa, c─â-mi rupi coastele. ALECSANDRI, T. I 99. Durerile cre╚Öteau: Otr─âvitul se zbuciuma ├«n convulsii. NEGRUZZI, S. I 164. ÔŚŐ Tranz. (Poetic) Iar sub alun M-apuc s─â sun Din bucium. ├«nal╚Ťii mun╚Ťi, Din t─âlpi la frun╚Ťi, ├Äi zbucium. MACEDONSKI, O. I 34. V├«ntul zbuciuma frunzi╚Öul ╚Öi, prin st├«nci, la cotituri, Fioros scotea-n durere muget cu-nzecite guri. CO╚śBUC, P. I 317.
ZBUCIUM├üT, -─é, zbuciuma╚Ťi, -te, adj. 1. Fr─âm├«ntat, tulburat; nelini╚Ötit, ├«ngrijorat. Bardac tr─âgea nebun, ├«╚Öi ├«ncorda bra╚Ťele, cu vinele g├«tului ├«ntinse peste m─âsur─â, cu privirile sp─âriate, cu inima zbuciumat─â. SADOVEANU, O. VII 362. Cea din Urm─â noapte i-a fost lung─â, zbuciumat─â, plin─â de g├«nduri ╚Öi f─âr─â o clip─â de somn. VLAHU╚Ü─é, O. A. 124. Urgisita ╚Öi zbuciumata lui so╚Ťie scosese acum pe tipsie ╚Öi clo╚Öca cu puii de aur, cea iriai de pe urm─â a ei n─âdejde. CREANG─é, P. 99. ╚śi m-a l─âsat am─âr├«t, zbuciumat ╚Öi nec─âjit. ╚śEZ. III 23. 2. Care este agitat, care se zbate; tumultos. Clara st─âtea acas─â, senin─â ╚Öi frumoas─â, f─âr─â s-o ating─â m─âcar ideea c─â la trei sute de metri de casa ei se cl─âtina oceanul, se cump─âneau furtunile... ├«n larguri zbuciumate. GALACTION, O. I 100.
ZBUCIUM├ü, zb├║cium, vb. I. 1. Refl. A se fr─âm├ónta suflete╚Öte; a se chinui. 2. Refl. ╚Öi tranz. A (se) mi╚Öca cu neast├ómp─âr; a (se) agita cu violen╚Ť─â. ÔÇô Din buciuma.
ZBUCIUM├üT, -─é, zbuciuma╚Ťi, -te, adj. 1. Fr─âm├óntat, tulburat; nelini╚Ötit, ├«ngrijorat. 2. Agitat; tumultuos. ÔÇô V. zbuciuma.
zbuciumá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbúciumă
zbuciumá vb., ind. prez. 1 sg. zbúcium, 3 sg. și pl. zbúciumă
ZBUCIUMÁ vb. 1. v. zvârcoli. 2. a se frământa, a se zbate, a se zvârcoli, (pop.) a se bate, (înv. și reg.) a se ticăi. (S-a ~ toată noaptea în așternut.) 3. v. agita. 4. a se chinui, a se consuma, a se frământa, a se zbate, (reg.) a se marghioli, (Bucov.) a se frăsui, (fig.) a se sfărâma. (Nu te mai ~ atâta pentru toate!) 5. a se agita, a se frământa, a se neliniști, a se zvârcoli, (Mold. și Bucov.) a se cioșmoli. (Se ~ în mod inutil.) 6. v. strădui.
ZBUCIUM├üT adj. 1. v. agitat. 2. agitat, fr─âm├óntat, neast├ómp─ârat, nelini╚Ötit, nepotolit. (A dus o via╚Ť─â ~.) 3. v. critic. 4. chinuit, consumat, fr─âm├óntat, muncit, nec─âjit, trudit, (reg.) canonit, (├«nv.) nec─âjitor. (Om ~.)
A (se) zbuciuma Ôëá a (se) calma
A se zbuciuma Ôëá a se calma, a se lini╚Öti
ZBUCIUM├ü, zb├║cium, vb. I. ~ (din sm├óc, prin intermediul evolu╚Ťiei: sm─âcina > *sb─âcina > *sbucina ╚Öi ├«ncruci╚Öare formal─â evident─â cu bucium1 [; sau din lat. bucin─üre; sau din bucium1, f─âr─â a-i putea ├«ns─â explica semantismul] ÔÇô din rom. provine ngr. ╬╝¤Ç╬┐¤ů¤ä¤â╬╝¤ë╠â)
A ZBUCIUMÁ zbúcium tranz. (ape) A face să se zbuciume. Furtuna zbuciumă marea. /cf. a buciuma
A SE ZBUCIUM├ü m─â zb├║cium intranz. 1) A fi cuprins de zbucium; a se agita cu violen╚Ť─â; a se zv├órcoli; a se nelini╚Öti; a se ├«ngrijora; a se fr─âm├ónta; a se agita. 2) (despre ape) A se mi╚Öca ├«n valuri mari; a se tulbura; a se agita. /cf. a buciuma
sbucium├á v. 1. a se sbate; 2. a (se) mi╚Öca cu violen╚Ť─â; 3. a munci cu necaz. [Primitiv termen militar (cu sensul generalizat): a c├ónta tare din bucium, a face sgomot, a se agita].
2) zb├║c─şum (m─â), a -├í v. refl. (d. a buc─şuma cu prefixu z- [din lat. ex, ca ╚Öi ├«n zbor, scad], adic─â ÔÇ×a buc─şuma foarte tare, a da alarmaÔÇŁ. Cp. cu scornesc). M─â agit, m─â zbat, m─â chinu─şesc, m─â b─âl─âb─ânesc: mÔÇÖam zbuc─şumat mult p├«nÔÇÖam reu╚Öit. V. tr├«mbi╚Ťez.
ZBUCIUMA vb. 1. a se perpeli, a se zbate, a se zv├«rcoli. (Se ~ din cauza durerilor.) 2. a se fr─âm├«nta, a se zbate, a se zv├«rcoli, (pop.) a se bate, (├«nv. ╚Öi reg.) a se tic─âi. (S-a ~ toat─â noaptea ├«n a╚Öternut.) 3. a (se) agita, a clocoti, a (se) fr─âm├«nta, a frem─âta, a (se) ├«nvolbura, a (se) zbate, (├«nv. ╚Öi reg.) a s─âlta, (├«nv.) a (se) s─âlb─âtici. (Apele crescute se ~ ├«n matc─â.) 4. a se chinui, a se consuma, a se fr─âm├«nta, a se zbate, (reg.) a se marghioli, (Bucov.) a se fr─âsui, (fig.) a se sf─âr├«ma. (Nu te mai ~ at├«ta pentru toate!) 5. a se agita, a se fr─âm├«nta, a se nelini╚Öti, a se zv├«rcoli, (Mold. ╚Öi Bucov.) a se cio╚Ömoli. (Se ~ ├«n mod inutil.) 6. a se canoni, a se c─âzni, a se chinui, a se for╚Ťa, a se fr─âm├«nta, a se munci, a se nec─âji, a se osteni, a se sfor╚Ťa, a se sili, a se str─âdui, a se trudi, a se zbate, (├«nv. ╚Öi pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se s├«rgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se str─âd─ânui, (├«nv.) a se ├«nv─âlui, a n─âsli, a (se) os├«rdnici, a (se) os├«rdui, a se volnici, (fig.) a se sf─âr├«ma. (Se ~ s─â rezolve problema.)
ZBUCIUMAT adj. 1. agitat, clocotitor, fr─âm├«ntat, frem─ât─âtor, ├«nvolburat, tulburat, tumultuos, (├«nv.) colcotos, (fig.) r─âzvr─âtit. (Ape ~; mare ~.) 2. agitat, fr─âm├«ntat, neast├«mp─ârat, nelini╚Ötit, nepotolit. (A dus o via╚Ť─â ~.) 3. agitat, critic, fr─âm├«ntat, greu, tulbure. (Vremuri ~.) 4. chinuit, consumat, fr─âm├«ntat, muncit, nec─âjit, trudit, (reg.) canonit, (├«nv.) nec─âjitor. (Om ~.)

Zbuciumat dex online | sinonim

Zbuciumat definitie

Intrare: zbuciumat
zbuciumat adjectiv
Intrare: zbuciuma
zbuciuma verb grupa I conjugarea I