Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
7 definiții pentru zbuciumător
ZBUCIUMĂTÓR, -OÁRE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care (se) zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Zbuciuma + suf. -ător.
- sursa: DEX '09 2009
- permalink
ZBUCIUMĂTÓR, -OÁRE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care (se) zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Zbuciuma + suf. -ător.
- sursa: DEX '98 1998
- permalink
ZBUCIUMĂTÓR, -OÁRE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care zbuciumă; zguduitor, chinuitor. Deodată-n lupta morții grozav zbuciumătoare, El scoate-un gemăt aprig și tremură și moare! ALECSANDRI, P. III 392.
- sursa: DLRLC 1955-1957
- permalink
ZBUCIUMĂTÓR, -OÁRE, zbuciumători, -oare, adj. (Rar) Care zbuciumă; zguduitor, chinuitor. – Din zbuciuma + suf. -(ă)tor.
zbuciumătór (rar) adj. m., pl. zbuciumătóri; f. sg. și pl. zbuciumătoáre
- sursa: DOOM 2 2005
- permalink
zbuciumătór adj. m., pl. zbuciumătóri; f. sg. și pl. zbuciumătoáre
- sursa: Ortografic 2002
- permalink
sbuciumător a. care sbuciumă sau agită.
- sursa: Șăineanu, ed. VI 1929
- permalink
Zbuciumător dex online | sinonim
Zbuciumător definitie
Intrare: zbuciumător
zbuciumător adjectiv
