zbornic definitie

7 definiții pentru zbornic

ZBÓRNIC, zbornice, s. n. (Înv.) 1. Culegere care cuprinde legende hagiografice, comentarii religioase, tâlcuri ale scripturii etc. 2. Codice manuscris obținut prin copierea unor texte variate; culegere de relatări istorice, scrieri religioase și apocrife, lucrări literare etc. – Din bg. sbornik.
ZBÓRNIC, zbornice, s. n. (Înv.) 1. Culegere care cuprinde legende hagiografice, scrieri religioase, tâlcuri ale scripturii, lucrări literare diverse etc. 2. Codice manuscris alcătuit din texte variate copiate laolaltă. – Din bg. sbornik.
ZBÓRNIC, zbornice, s. n. (învechit) Carte cuprinzînd culegeri din viețile și învățăturile sfinților sau alte scrieri de literatură populară.
ZBÓRNIC, zbornice, s. n. (Înv.) Carte cuprinzând o culegere din viețile și învățăturile sfinților sau texte de literatură populară. – Bg. sbornik.
zbórnic (înv.) s. n., pl. zbórnice
zbórnic s. n., pl. zbórnice
sbornic n. 1. carte bisericească ce conține o alegere din viețile și învățăturile sfinților; 2. manuscript mixt conținând diferite genuri de literatură populară. [Bulg. SBORNIK, colecțiune (de felurite scrieri mărunte)].

zbornic dex

Intrare: zbornic
zbornic substantiv neutru