zborșit definitie

2 intrări

25 definiții pentru zborșit

borșít, ~ă a [At: M. I. CARAGIALE, C. 133 / Pl: ~iți, ~e / E: borși] 1 Care s-a acrit (ca borșul). 2 (Fig) Trecut. 3 (Fam; fig) Supărat. 4 (Fam) Stricat.
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși.
ZBORȘÍT, -Ă, zborșiți, -te, adj. 1. (Reg. și fam.; despre oameni) înfuriat, înverșunat; furios, mânios. 2. (Despre păr, pene) Zbârlit, ciufulit. 3. (Despre unele alimente) Alterat, acrit. – V. zborși.
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântâna s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși.
ZBORȘÍT, -Ă, zborșiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) Înfuriat, înverșunat; furios, mânios. 2. (Despre păr, pene) Zbârlit, ciufulit. 3. (Despre unele alimente) Alterat, acrit. – V. zborși.
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni și despre animale) A se răsti la cineva luînd o atitudine amenințătoare; a se înfuria. Ceaușul urît și chior o amenința cu gîrbaciul zborșindu-se la ea. CAMIL PETRESCU, O. I 277. Nu m-ai tocmit tu? se zborși... presimțind că va rămîne neplătit. REBREANU, I. 38. Are să se cam zborșească giupînu Arvinte, d-apoi n-am ce-i face. ALECSANDRI, T. 833. 2. Tranz. (Despre pasări) A-și înfoia penele; (despre animale) a-și zbirii părul. Cum... se sparie, îndată începe... a-și zborși penele de pe cap, că o buhă. MARIAN, O. I 89. ◊ Refl. Mița se zborșește la cine. ȘEZ. V 173. ♦ A ciufuli părul cuiva. Vătăjițele... zborșesc părul [miresei] și o strîmbă. MARIAN, NU. 705. 3. Refl. (Despre anumite materii expuse unui proces de fermentare) A începe să se altereze, căpătînd un aspect și un gust neplăcut, specific. Smîntîna se zborșește. – Variantă: (3) borșí vb. IV.
ZBORȘÍT, -Ă, zborșiți, -te, adj. 1. (Despre oameni) înfuriat, înverșunat; (în legătură cu verbe de declarație) aspru, răstit. Dar cine ești tu, zise Ivan cam zborșit, de te lauzi că știi toate? CREANGĂ, P. 299. Apoi, de ce ești zborșit? NEGRUZZI, S. III 7. ◊ (Adverbial) Înapoi, măgarule, țipă zborșit Cristea, adăogind poruncii înjurături spurcate. SADOVEANU, M. C. 208. 2. (Despre păr, pene; p. ext. despre oameni, animale) Zbîrlit, ciufulit. Femei zborșite, copii în căme- șuici rupte, bătrini cu bărbi încîlcite, tremurînd ca varga, se îndesau unii într-alții. CAMILAR, N. I 86. Găinile... stau zborșite, fac mișcări încete și, după 2-3 zile de suferinți, pier. ȘEZ. III 203.
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific. Smântâna s-a zborșit.
ZBORȘÍT, -Ă, zborșiți, -te, adj. 1. Înfuriat, înverșunat. 2. Zbârlit, ciufulit. 3. Alterat, acrit. – V. zborși.
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zborșésc, imperf. 3 sg. zborșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. zborșeáscă; ger. zborșínd
ZBORȘÍ vb. v. ciufuli, înfuria, mânia, răcni, răsti, striga, supăra, țipa, urla, zbiera, zbârli.
ZBORȘÍT adj. v. ciufulit, deranjat, furios, îndârjit, înfuriat, întărâtat, înverșunat, mâniat, mânios, neîngrijit, pornit, supărat, vâlvoi, zbârlit.
ZBORȘÍ, zborșésc, vb. IV. ~ (în loc de *zbârși < zbâr sau din magh. borsós = cu spini, spinos)
A ZBORȘÍ ~ésc tranz. 1) (părul sau penele unor animale) A ridica în sus; a face vâlvoi; a zbârli; a ciufuli. 2) (ființe) A supune unei acțiuni de dezordonare a părului sau a penelor; a zbârli; a ciufuli. /Orig. nec.
A SE ZBORȘÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A deveni furios; a se înfuria; a se zbârli. 2) (despre unele alimente) v. A SE BORȘI. /Orig. nec.
sborșì v. Mold. a se acri: lapte sborșit, cu mai mult zer d’asupra. [Lit. a se acri ca borșul].
sborșì v. Mold. 1. a-și sbârli părul: a-și sborși penele depe cap ca o buhă; 2. fig. a se mânia: s’a sborșit țapul AL.; 3. a se răsti. [Derivat dela sborș].
sborșit a. și adv. Mold. răstit, indignat: zice cam sborșit CR.
borșésc și (est) zborșésc (mă) v. refl. (b. borș, adică „mă fac țepos”, ca buruĭana din care se făcea borșu odinioară, cu care e rudă, și rus. morščitĭ-sĕa și smorščitĭ-sĕa, a se zborși). Mă zbîrlesc, mă încrunt, mă răstesc, răcnesc furios la cineva: s’a zborșit la copiĭ ca să tacă. Mă fac acru ca borșu, mă stric pin fermentare: smîntîna s’a zborșit.Lapte zborșit, lapte crud prins la căldură.
borșít (vest) și zborșít (est) adj. (din a se borși). Zbîrlit, încruntat, răstit.
zborșésc, V. borșesc 2.
zborși vb. v. CIUFULI. ÎNFURIA. MÎNIA. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. SUPĂRA. ȚIPA. URLA. ZBIERA. ZBÎRLI.
zborșit adj. v. CIUFULIT. DERANJAT. FURIOS. ÎNDÎRJIT. ÎNFURIAT. ÎNTĂRÎTAT. ÎNVERȘUNAT. MÎNIAT. MÎNIOS. NEÎNGRIJIT. PORNIT. SUPĂRAT. VÎLVOI. ZBÎRLIT.
zborși, zborșesc v. r. 1. (fig.) a se da peste cap, a se strica 2. a se răsti

zborșit dex

Intrare: zborșit
zborșit adjectiv
Intrare: zborși
zborși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a