zborși definitie

2 intrări

21 definiții pentru zborși

ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. (Reg. și fam.) Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântână s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși.
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni) A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se mânia, a se înfuria; a țipa, a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să fermenteze, să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific; a se acri, a se strica. Smântâna s-a zborșit. ♦ Fig. (Fam.) A se da peste cap, a se strica. Planul de excursie s-a zborșit. – Et. nec. Cf. borși.
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. (Despre oameni și despre animale) A se răsti la cineva luînd o atitudine amenințătoare; a se înfuria. Ceaușul urît și chior o amenința cu gîrbaciul zborșindu-se la ea. CAMIL PETRESCU, O. I 277. Nu m-ai tocmit tu? se zborși... presimțind că va rămîne neplătit. REBREANU, I. 38. Are să se cam zborșească giupînu Arvinte, d-apoi n-am ce-i face. ALECSANDRI, T. 833. 2. Tranz. (Despre pasări) A-și înfoia penele; (despre animale) a-și zbirii părul. Cum... se sparie, îndată începe... a-și zborși penele de pe cap, că o buhă. MARIAN, O. I 89. ◊ Refl. Mița se zborșește la cine. ȘEZ. V 173. ♦ A ciufuli părul cuiva. Vătăjițele... zborșesc părul [miresei] și o strîmbă. MARIAN, NU. 705. 3. Refl. (Despre anumite materii expuse unui proces de fermentare) A începe să se altereze, căpătînd un aspect și un gust neplăcut, specific. Smîntîna se zborșește. – Variantă: (3) borșí vb. IV.
ZBORȘÍ, zborșesc, vb. IV. 1. Refl. A lua o atitudine amenințătoare, a deveni furios; a se răsti la cineva. 2. Tranz. (Despre păsări, animale) A-și înfoia, a-și zbârli penele, părul. ♦ A ciufuli părul unei persoane. 3. Refl. (Despre unele alimente) A începe să se altereze, căpătând un aspect și un gust neplăcut, specific. Smântâna s-a zborșit.
zborșí (a se ~) (reg., fam.) vb. refl., ind. prez. 3 sg. se zborșéște, imperf. 3 sg. se zborșeá; conj. prez. 3 să se zborșeáscă; ger. zborșíndu-se
zborșí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zborșésc, imperf. 3 sg. zborșeá; conj. prez. 3 sg. și pl. zborșeáscă; ger. zborșínd
ZBORȘ s. v. pălămidă-de-baltă.
ZBORȘÍ vb. v. ciufuli, înfuria, mânia, răcni, răsti, striga, supăra, țipa, urla, zbiera, zbârli.
ZBORȘ, zborși, s. m. (Mold.) Pește mic de apă dulce și sărată, care are spini laterali și dorsali mobili (între doi și patru) și al cărui abdomen este înzestrat cu plăci osoase care înlocuiesc solzii (Gasterosteus platygaster). (der. regr. din zborși – denumirea se trage de la spinii dorsali foarte pronunțați; cf. fr. épinoche, germ. Seestichling, Dornfisch)
ZBORȘÍ, zborșésc, vb. IV. ~ (în loc de *zbârși < zbâr sau din magh. borsós = cu spini, spinos)
A ZBORȘÍ ~ésc tranz. 1) (părul sau penele unor animale) A ridica în sus; a face vâlvoi; a zbârli; a ciufuli. 2) (ființe) A supune unei acțiuni de dezordonare a părului sau a penelor; a zbârli; a ciufuli. /Orig. nec.
A SE ZBORȘÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre persoane) A deveni furios; a se înfuria; a se zbârli. 2) (despre unele alimente) v. A SE BORȘI. /Orig. nec.
sborș m. pește mic și foarte spinos numit obișnuit pălămidă de baltă. [Cf. borz: lit. sbârlit].
sborșì v. Mold. a se acri: lapte sborșit, cu mai mult zer d’asupra. [Lit. a se acri ca borșul].
sborșì v. Mold. 1. a-și sbârli părul: a-și sborși penele depe cap ca o buhă; 2. fig. a se mânia: s’a sborșit țapul AL.; 3. a se răsti. [Derivat dela sborș].
borșésc și (est) zborșésc (mă) v. refl. (b. borș, adică „mă fac țepos”, ca buruĭana din care se făcea borșu odinioară, cu care e rudă, și rus. morščitĭ-sĕa și smorščitĭ-sĕa, a se zborși). Mă zbîrlesc, mă încrunt, mă răstesc, răcnesc furios la cineva: s’a zborșit la copiĭ ca să tacă. Mă fac acru ca borșu, mă stric pin fermentare: smîntîna s’a zborșit.Lapte zborșit, lapte crud prins la căldură.
zborș m. (var. din borș, adică „țepos”). Ghiborț. Pălămidă de baltă. – Și zbóriș și zbórîș (Tut. Fc.).
zborșésc, V. borșesc 2.
zborș s. v. PĂLĂMIDĂ-DE-BALTĂ.
zborși vb. v. CIUFULI. ÎNFURIA. MÎNIA. RĂCNI. RĂSTI. STRIGA. SUPĂRA. ȚIPA. URLA. ZBIERA. ZBÎRLI.
zborși, zborșesc v. r. 1. (fig.) a se da peste cap, a se strica 2. a se răsti

zborși dex

Intrare: zborși
zborși verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
Intrare: zborș
zborș substantiv masculin
zboriș substantiv masculin
zborâș substantiv masculin