Dicționare ale limbii române

2 intrări

8 definiții pentru zblenduire

ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă2 + suf. -ui (după zgudui).
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Bleandă + suf. -ui (după zgudui).
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb.. IV. Tranz. (Rar) A zgudui, a clătina. Răbdarea lui Manlache pîrîia din toate încheieturile, ca o șandrama zblenduită de furtună. POPA, V. 356.
ZBLENDUÍ, zblenduiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A zgudui, a clătina. – Din bleandă.
zblenduí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 să zblenduiáscă
zblenduí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zblenduiésc, imperf. 3 sg. zblenduiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zblenduiáscă
ZBLENDUÍ vb. v. clătina, scutura, zgâlțâi, zgudui.
zblendui vb. v. CLĂTINA. SCUTURA. ZGÎLȚÎI. ZGUDUI.

Zblenduire dex online | sinonim

Zblenduire definitie

Intrare: zblendui
zblendui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
Intrare: zblenduire
zblenduire infinitiv lung