ZBIR, zbiri, s. m. Om aspru, crud, brutal. ♦ (Rar) Agent fiscal; zapciu. ♦ Reprezentant tiran și brutal al unei autorități de stat; p. ext. om sever, rigid. – Din fr. sbire, it. sbirro.

ZBIR, zbiri, s. m. Om aspru, crud, brutal. ♦ (Rar) Agent fiscal; zapciu. – Din fr. sbire, it. sbirro.

ZBIR, zbiri, s. m. Reprezentant al unei autorități de stat (în special agent de poliție) crunt, brutal, tiran, asupritor. Atunci, zbirii au început să lovească în dreapta și-n stingă cu ciomegele și cu tesacele. CARAGIALE, M. 184. Poporul a fost maltratat pe strade de zbirii agiei. ALECSANDRI, T. 1447. [Tiranii] gîndesc c-au izbutit Să omoare inteligența cînd la zbiri au poruncit Să oprească prăzii lucrul sau lectura sau de scris. BOLLIAC, O. 109. Îmi intră în casă zbirul; Vîndui vaca, plătii biru. MAT. FOLK. 734.

ZBIR, zbiri, s. m. (În trecut) Reprezentant crud și brutal al unei autorități de stat; p. ext. persoană severă, brutală. ♦ (Rar) Agent fiscal; zapciu. – Fr. sbire (it. sbirro).

zbir s. m., pl. zbiri

zbir s. m., pl. zbiri

ZBIR s.m. (Fig.) Membru al unei organizații represive oficiale; opresor, agent al opresiunii. [< fr. sbire, it. sbirro].

ZBIR s. m. reprezentant tiran și brutal al autorității de stat; (p. ext.) om sever, crud și brutal. (< fr. sbire, it. sbirro)

ZBIR ~i m. înv. 1) Persoană oficială (mai ales polițist) care manifesta duritate și brutalitate. 2) Persoană care exercita o autoritate tiranică; tiran; satrap. /<fr. sbire, it. sbirro

sbir m. agent polițienesc (= fr. sbire).

*zbir m. (fr. sbire, d. it. sbirro). Iron. Agent de poliție. Fig. Om autoritar și sever.