Dicționare ale limbii române
Dicționare ale limbii române
ZBILȚUÍ, zbílțui, vb. IV. Tranz. A strânge, a uni cu putere. (zbilț + suf. -ui)
- sursa: DER 1958-1966
- permalink
Zbilțuit dex online | sinonim
Zbilțuit definitie
Intrare: zbilțuit
zbilțuit participiu
Intrare: zbilțui
zbilțui conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb tranzitiv
