16 definiții pentru zbihuit
ZBIHUÍ, zbihuiesc,
vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A scutura, a zgâlțâi (pe cineva). –
Et. nec. ZBIHUÍT, -Ă, zbihuiți, -te,
adj. (
Reg.) Scuturat, zgâlțâit. –
V. zbihui. ZBIHUÍ, zbihuiesc,
vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A scutura, a zgâlțâi (pe cineva). –
Et. nec. ZBIHUÍT, -Ă, zbihuiți, -te,
adj. (
Reg.) Scuturat, zgâlțâit. –
V. zbihui. ZBIHUÍ, zbihuiesc,
vb. IV.
Tranz. (
Mold.; popular) A scutura, a zgîlțîi, a zgudui (pe cineva). (Cu pronunțare regională) Mai ales pe Gerilă, parcă-l zghihuiau toți dracii. CREANGĂ, P. 257.
ZBIHUÍT, -Ă, zbihuiți, -te,
adj. (
Mold.; popular) Scuturat, zgîlțîit, zguduit. Și tot așa s-au suit și s-au scoborît fata babei de vro cîteva ori [din pom] și, în urmă, văzînd că nu i-i cu putință să le iaie [merele], au purces zbihuită așa mai departe. SBLERA, P. 210.
ZBIHUÍ, zbihuiesc,
vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A scutura, a zgâlțâi (pe cineva).
ZBIHUÍT, -Ă, zbihuiți, -te,
adj. (
Reg.) Scuturat, zgâlțâit. –
V. zbihui.
ZBIHUÍ vb. v. clătina, scutura, zgâlțâi, zgudui. ZBIHUÍ, zbihuiésc,
vb. IV.
Refl. (
Mold.) A se juca, sărind și alergând; a fi neastâmpărat; a zburda; a se zbânțui; a se zbengui. (din zbeg1,
cf. zbigui) [def. și NODEX]
A ZBIHUÍ ~iésc tranz. pop. (persoane) A scutura cu putere; a zgudui; a zgâlțâi; a zdruncina. /Orig. nec. A SE ZBIHUÍ mă ~iésc intranz. reg. A se juca, sărind și alergând; a fi neastâmpărat; a zburda; a se zbânțui; a se zbengui. /Orig. nec. sbihuì v. Mold. V.
sghihuì. sghihuì v. Mold.
1. a scutura (vorbind de epilepsie);
2. a scutura tare: tremura de parcă’l sghihuia dracul CR. [Și
sbihui (Stamate): origină necunoscută].
zbihui vb. v. CLĂTINA. SCUTURA. ZGÎLȚÎI. ZGUDUI. Zbihuit dex online | sinonim
Zbihuit definitie
Intrare: zbihui
zbihui conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv