ZBIGUÍ, zbiguiésc, vb. IV. (Mold.; Var.) Zbihui. (din zbeg; cf. zbegui)

zbéguĭ (mă) și -ĭésc (vest) și zbeng- (est) v. refl. (vsl. sŭ-bĭegnonti, a alerga împreună, d. bĭegati, a fugi. V. bejenie, pribeag, zghihuĭ). Zburd, mă joc sărind orĭ alergînd: zbeguindu-se (ChN. I, 14). – În Ban. zbi- (R. C. 258).

zbíguĭ, V. zbeguĭ.