zbiera definitie

2 intrări

14 definiții pentru zbiera

ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare.
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Probabil lat. *exbelare.
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. V. rage, behăi, mugi. Mulțămită lui Ion și lui Iftimi, cîntam ca cucoșul, orăcăiam ca broasca, zbieram ca vaca ori ca capra. HOGAȘ, DR. II 46. Auzii zbierînd o gaie, E nădejde s-avem ploaie. MARIAN, O. I 169. Zbiară laurul între hotară Și se aude a noua țară (Tunetul). GOROVEI, C. 371. 2. (Despre oameni) A striga. tare; a țipa, a răcni. Nu zbiera așa la mine, că eu te plesnesc! CARAGIALE, P. 28. Parcă am auzit zbierînd pe Lăcustă. Ce i s-a întîmplai? ALECSANDRI, T. I 431. ◊ Tranz. Un ceas întreg a stat prietena dumitale.:. la telefon, zbierînd cuvinte de dragoste nu știu cui la București. SEBASTIAN, T. 74. Țiganii zbiară că tu ești al lor prooroc. HASDEU, R. V. 59. ♦ A plînge, a se tîngui cu glas tare. (Fig.) Lunca țipă, lunca zbiară Pentr-un pui de căprioară. ALECSANDRI, P. P. 225.
ZBIERÁ, zbier, vb. I. Intranz. 1. (Despre animale) A scoate zbierete. 2. (Despre oameni) A striga tare și strident; a țipa, a răcni. ♦ A plânge, a se tângui cu glas tare. – Lat *exbelare (= belare).
zbierá (a ~) vb., ind. prez. 3 zbiáră; conj. prez. 3 să zbiére
zbierá vb., ind. prez. 1 sg. zbiér, 3 sg. și pl. zbiáră; conj. prez. 3 sg. și pl. zbiére
ZBIERÁ vb. 1. v. striga. 2. a răcni, a striga, a țipa, a urla, (reg.) a țivli, (Transilv.) a puhăi, (Transilv. și Maram.) a țipoti, (fam. fig.) a se sparge. (~ de durere.) 3. v. vocifera. 4. v. răsti. 5. v. mugi.
sbierá (zbiér, zbierát), vb. – A mugi, a rage, a răcni, a orăcăi. – Var. zbiera. Mr. azghir(are), megl. zber(ari). Lat. *vĕrrāre, de la vĕrres „vier” (Pușcariu 1392; Tiktin; Candrea; Pușcariu, Dacor., I, 414; cf. Corominas, I, 448), cf. sp. berr(e)ar, port. berrar. Este mai puțin probabilă der. din lat. bēlāre (Cipariu, Arhiv., 82; Cihac, I, 244; Philippide, Principii, 39; Pascu, I, 49; Scriban), deși trecerea lui ē › ie nu pare posibilă. Der. sbierat (var. sbierăt, zbieret, zbierăt), s. n. (răcnet); sbierător, adj. (care zbiară); sbierătură, s. f. (țipăt).
ZBIERÁ, zbier, vb. I. ~ (lat. vĕrrāre < vĕrres (verraco); cf. sp. berr(e)ar, port. berrar; mai puțin prob. din lat. *bēlāre întrucât rezultatul ē > ie nu pare posibil)
A ZBIERÁ zbier intranz. 1) (despre unele animale) A scoate sunete stridente caracteristice speciei; a produce zbierete; a mugi; a răcni; a rage. 2) fig. depr. (despre persoane) Emite strigăte violente și prelungi; a rage. 3) (mai ales despre copii) A plânge cu glas tare; a buhăi; a răcni. /<lat. exbelare
sbierà v. 1. a striga tare și neplăcut, vorbind de măgari și de vaci; 2. fam. a striga în gura mare (de mânie, de durere): sbiară ca un îndrăcit. [Lat. *EXBELARE].
zber (est) și zbier (vest), a v. intr. (lat. ex-bélo, -bêlare, îld. simplu bêlare, cl. balare, a behăi: it. belare, fr. bêler, pv. cat. sp. pg. belar. Deși ê se opune la prefacerea luĭ în ĭe, se poate presupune că la noĭ s’a pronunțat cu ĕ, așa cum óvum, s’a pronunțat *ŏvum. Nu e nevoĭe să se recurgă la *ex-verrare [de la vĕrres, vĭer], de unde sp. berrear și pg. berrar, a mugi ca vițelu). Strig, vorbind de măgarĭ și de vițeĭ. Iron. Strig, răcnesc: un orator zbera la tribună.
ZBIERA vb. 1. a striga, a țipa, a urla, (înv. și reg.) a toi, (înv.) a chema. (~ cît îl ținea gura.) 2. a răcni, a striga, a țipa, a urla, (reg.) a țivli, (Transilv.) a puhăi, (Transilv. și Maram.) a țipoti, (fam. fig.) a se sparge. (~ de durere.) 3. a răcni, a striga, a țipa, a urla, a vocifera. (Ia nu mai ~, că te aud!) 4. a răcni, a se răsti, a striga, a țipa, a urla, (pop.) a se oțărî, a se stropși, (înv. și reg.) a se răpști, (reg.) a se răboțoi, a se răcămăți, a se răgădui, a se răscocora, a se războti, (prin Transilv.) a se aspri, (Transilv. și Ban.) a se născocorî, (prin Olt. și Munt.) a se răboli, (înv.) a marecuvînta, (fam.) a se burzului, a se rățoi, a se zborși. (Ce ~ așa la mine?) 5. a mugi, a rage, (înv. și reg.) a rugi, (reg.) a rîncăi, a rîncălui, (Transilv.) a băuni. (Vitele ~.)
ZBIERA vb. I. 1. Zbiară 1452 (DM 38; Băl I); Zbiara = Zberea, C-din comis (Tec II); Zbiarea scris și Zbearea = Zbiera = Zbera (C Ștef); Zbiiarea (16 A III 46); Zbierii, Nacul, 1654 (Sd V 31); Zbierea = Zbere; (Sd XVI); Zbiera pren. (Gorj 137); – olt., 1570 (Sd VI 457); Zbera, Gh. (Tec II; Buc). 2. Zberoi (Tec I; Sd XVI). 3. Zbiroaia b. (Cat; 16 A VI 14) din marital. II. Cu s. 1. Sbiera (Buc). 2. Sberea boier (C Ștef); Sbiari (CL). 3. Sberaș, C-tin mold. (RI II 20, III 201).

zbiera dex

Intrare: Zbiera
Zbiera
Intrare: zbiera
zbiera conjugarea I grupa I verb intranzitiv