8 definiții pentru zbierătură
ZBIERĂTÚRĂ, zbierături,
s. f. (
Pop.) Zbieret, strigăt. –
Zbiera +
suf. -
ătură. ZBIERĂTÚRĂ, zbierături,
s. f. Zbieret, strigăt. –
Zbiera +
suf. -ătură.
ZBIERĂTÚRĂ, zbierături,
s. f. Zbieret, strigăt. Nici nu gătă bine vorba, cînd auziră o zbierătură în pădure. RETEGANUL, P. IV 39. Oastea neagră într-o clipită Cu vaiet și multă zbierătură De tot în răsipă fu pornită. BUDAI-DELEANU, Ț. 264.
ZBIERĂTÚRĂ, zbierături,
s. f. Zbieret, strigăt. – Din
zbiera +
suf. -(ă)tură.
zbierătúră (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. zbierătúrii;
pl. zbierătúri
zbierătúră s. f., g.-d. art. zbierătúrii; pl. zbierătúri
ZBIERĂTÚRĂ s. 1. v. strigăt. 2. v. muget. ZBIERĂTURĂ s. răcnet, strigăt, țipăt, urlet, zbieret, (rar) strigare, strigătură, țipătură, (înv. și reg.) răcnitură. (~ de durere; ce sînt ~ile astea?) Zbierătură dex online | sinonim
Zbierătură definitie
Intrare: zbierătură
zbierătură substantiv feminin