Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

8 defini╚Ťii pentru zbier─âtur─â

ZBIER─éT├ÜR─é, zbier─âturi, s. f. (Pop.) Zbieret, strig─ât. ÔÇô Zbiera + suf. -─âtur─â.
ZBIER─éT├ÜR─é, zbier─âturi, s. f. Zbieret, strig─ât. ÔÇô Zbiera + suf. -─âtur─â.
ZBIERĂTÚRĂ, zbierături, s. f. Zbieret, strigăt. Nici nu gătă bine vorba, cînd auziră o zbierătură în pădure. RETEGANUL, P. IV 39. Oastea neagră într-o clipită Cu vaiet și multă zbierătură De tot în răsipă fu pornită. BUDAI-DELEANU, Ț. 264.
ZBIER─éT├ÜR─é, zbier─âturi, s. f. Zbieret, strig─ât. ÔÇô Din zbiera + suf. -(─â)tur─â.
zbier─ât├║r─â (pop.) s. f., g.-d. art. zbier─ât├║rii; pl. zbier─ât├║ri
zbier─ât├║r─â s. f., g.-d. art. zbier─ât├║rii; pl. zbier─ât├║ri
ZBIERĂTÚRĂ s. 1. v. strigăt. 2. v. muget.
ZBIER─éTUR─é s. r─âcnet, strig─ât, ╚Ťip─ât, urlet, zbieret, (rar) strigare, strig─âtur─â, ╚Ťip─âtur─â, (├«nv. ╚Öi reg.) r─âcnitur─â. (~ de durere; ce s├«nt ~ile astea?)

Zbier─âtur─â dex online | sinonim

Zbier─âtur─â definitie

Intrare: zbier─âtur─â
zbier─âtur─â substantiv feminin