Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

21 defini╚Ťii pentru zbiciui

biciu├ş [At: DOSOFTEI, V. S. 61 / V: sb-, zb- / Pzi: -esc, biciui / E: bici] 1-2 vtr A (se) lovi cu biciul. 3-4 vtr (Pex) A (se) lovi cu ceva (ca biciul), produc├ónd usturime Si: a (se) flagela. 5-6 vtr A (se) lovi cu crava╚Öa. 7 vt (Fig) A critica f─âr─â cru╚Ťare. 8 vt (Fig) A satiriza.
BICIU├Ź, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) lovi cu biciul. ÔÖŽ Tranz. A lovi cu ceva (sub╚Ťire ca biciul), produc├ónd usturime; a flagela; a crava╚Öa. 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza f─âr─â mil─â. [Prez. ind. ╚Öi: b├şciui] ÔÇô Bici + suf. -ui.
ZBICIU├Ź vb. IV. Tranz. (Reg.) A biciui. ÔÇô Pref. s- + biciui.
BICIU├Ź, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) lovi cu biciul. ÔÖŽ Tranz. A lovi cu ceva (sub╚Ťire ca biciul), produc├ónd usturime; a flagela; a crava╚Öa. 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza f─âr─â cru╚Ťare. [Prez. ind. ╚Öi b├şciui. - Var.: (reg.) zbiciu├ş vb. IV] ÔÇô Bici + suf. -ui.
ZBICIU├Ź vb. IV. Tranz. (Reg.) A biciui. ÔÇô Pref. s- + biciui.
BICIU├Ź, biciuiesc ╚Öi b├şciui, vb. IV. Tranz. 1. A bate (pe cineva) cu. biciul, a da (cuiva) bice. Li se moaie [boilor] genunchii. Cum po╚Ťi s─â-i mai biciui? STANCU, D. 194. ÔÖŽ A lovi (f─âr─â voie), produc├«nd usturime. ├«n fuga nebun─â ierburile ├«l biciuiau ╚Öi i se ├«ncol─âceau ca ╚Öerpii de picioare. G├ÄRLEANU, L. 32. ÔŚŐ Fig. Se ├«ndoiau ca ni╚Öte arcuri ╚Öi biciuiau v─âzduhul s─ârmanele crengi negre ale fagilor uzi de ploaie. DUMITRIU, N. 187. Solda╚Ťii se str├«nser─â mai bine ├«n mantale, biciui╚Ťi de-un v├«nt... care le ├«nv─âluia picioarele. CAMILAR, N. II 256. 2. Fig. A face (pe cineva) s─â sufere, a chinui (moralice╚Öte). R├«de... de farsa pe care mi-o joac─â... De felul ├«n care m─â biciuie p├«n─â la s├«nge cu frica ╚Öi cu dezn─âdejdea. DUMITRIU, B. F. 151. Biciuit─â ├«ntr-una cu limba de bunica, mama... a urcat dealul. STANCU, D. 16. 3. Fig. A satiriza f─âr─â cru╚Ťare. ├«n aceste comedii, Cara- giale biciuie╚Öte o concep╚Ťie. IBR─éILEANU, SP. CR. 228. Donici biciuia viciurile prin fabulele sale. NEGRUZZI, S. I 334. ÔŚŐ Refl. pas. Haide╚Ťi... la teatru rom├«nesc, Unde relele din fire Necru╚Ťat se biciuiesc. ALECSANDRI, T. I 150. ÔÇô Variant─â: (regional) zbiciu├ş (TEODORESCU, P. P. 151) vb. IV.
ZBICIU├Ź vb. IV v. biciui.
BICIU├Ź, biciuiesc, vb. IV. 1. Tranz. ╚Öi refl. A (se) lovi cu biciul. ÔÖŽ Tranz. (Adesea fig.) A lovi cu ceva sub╚Ťire ca biciul, produc├ónd usturime. Ierburile ├«l biciuiau (G├ÄRLEANU). 2. Tranz. Fig. A critica, a satiriza f─âr─â cru╚Ťare. [Prez. ind. ╚Öi b├şciui. ÔÇô Var.: (reg.) zbiciu├ş vb. IV] ÔÇô Din bici.
ZBICIU├Ź vb. IV. v. biciui.
biciu├ş (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. biciui├ę╚Öte / b├şciuie, imperf. 3 sg. biciui├í; conj. prez. 3 s─â biciui├ísc─â / s─â b├şciuie
biciu├ş vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. biciui├ęsc, imperf. 3 sg. biciui├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. biciui├ísc─â
BICIU├Ź vb. 1. a ╚Öfichiui, (reg.) a sf├órc├ói, a zbiciui, a zbiciula, (├«nv.) a smicura. (~ caii.) 2. v. flagela.
BICIU├Ź vb. v. ridiculiza, satiriza.
ZBICIU├Ź vb. v. biciui, ╚Öfichiui.
A BICIU├Ź ~i├ęsc tranz. 1) A lovi cu biciul. 2) A da lovituri ca de bici, produc├ónd usturime. 3) fig. A supune unei critici aspre; a flagela. /Din bici
A SE BICIU├Ź m─â ~i├ęsc intranz. A face (concomitent) schimb de lovituri cu biciul (unul cu altul). /Din bici
biciu├Č v. 1. a da lovituri de biciu, a bate cu biciul; 2. fig. a mustra cu asprime.
bic─şu─ş├ęsc v. tr. (d. bic─ş; rus. bi─Źev├íti) Bat cu bic─şu. Fig. Pedepsesc cu o nenorocire. Satirizez, mustru: a-─ş bic─şui pe demagog─ş. ÔÇô ╚śi zb- (Trans.).
BICIUI vb. 1. a șfichiui, (reg.) a sfîrcîi, a zbiciui, a zbiciula, (înv.) a smicura. (~ caii.) 2. a (se) flagela.
biciui vb. v. RIDICULIZA. SATIRIZA.
zbiciui vb. v. BICIUI. ╚śFICHIUI.

Zbiciui dex online | sinonim

Zbiciui definitie

Intrare: biciui
zbiciui 2 1 -i conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb tranzitiv
biciui 2 1 -i conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb
zbiciui 1 1 -iesc conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv
biciui 1 1 -iesc conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb
Intrare: zbiciui
zbiciui 2 1 -i conjugarea a IV-a grupa a IV-a verb tranzitiv
zbiciui 1 1 -iesc conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb tranzitiv