Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

28 defini╚Ťii pentru zbicire

ZBIC├Ź1, zbicesc, vb. IV. Refl. ╚Öi tranz. (Pop.) A (se) usca (la suprafa╚Ť─â); a (se) zv├ónta. ÔÇô Et. nec.
ZBIC├Ź2, zbicesc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o str├ónsoare. ÔÇô Et. nec.
ZBIC├ŹRE, zbiciri, s. f. (Pop.) Faptul de a (se) zbici1. ÔÇô V. zbici1.
ZBIC├Ź1, zbicesc, vb. IV. Refl. ╚Öi tranz. A (se) usca (la suprafa╚Ť─â); a (se) zv├ónta. ÔÇô Et. nec.
ZBIC├Ź2, zbicesc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. (Reg.) A (se) smuci pentru a (se) elibera dintr-o str├ónsoare. ÔÇô Et. nec.
ZBIC├ŹRE, zbiciri, s. f. Faptul de a (se) zbici1. ÔÇô V. zbici1.
ZBIC├Ź2, zbicesc, vb. IV. Refl. A se usca (la suprafa╚Ť─â); a se zv├«nta. R─âspunde, omule, dac─â se g─âse╚Öte aicea foc, s─â ne ├«nc─âlzim ╚Öi s─â ne zbicim de ploaie. SADOVEANU, Z. C. 193. Plouase bini╚Öor azi-noapte, dar ├«n cursul zilei a fost pu╚Ťin soare, ├«nc├«t p─âm├«ntul s-a zbicit. REBREANU, R. I 92. Pe fa╚Ťa lui Radu erau crest─âturi ca de cu╚Ťit, pe unde-l plesnise pielea de crava╚Ö─â, ╚Öi s├«ngele de-abia se zbicise. VLAHU╚Ü─é, O. A. III 55. ÔŚŐ Refl. impers. Dac─â nu mai plou─â, dac─â m├«ine iese soarele, ├«ncepe a intra apa ├«n glod, ╚Ö-ap─âi ├«ncepe a se zbici. DEMETRIUS, V. 133. De vreo c├«teva zile se-ndreptase vremea; se zbicise bine. CARAGIALE, S. N. 136. ÔŚŐ Tranz. Soarele toamnei, cu puteri pu╚Ťine, a zbicit p─âm├«ntul. STANCU, D. 53. Era o urm─â cotit─â de car─â... mla╚Ötin─â hleioas─â ├«n vremea ploilor. Apa cerului o p─âtrundea ├«n scurt, v├«ntul ╚Öi soarele o zbiceau cu gr─âbire. SADOVEANU, Z. C. 70.
ZBIC├Ź3, zbicesc, vb. IV. Intranz. (Regional) A se smuci (pentru a se elibera dintr-o str├«nsoare). Iana ├«mi zbicea ╚Öi c├«tva fugea, ╚śi cruce c─â-╚Öi f─âcea. PAMFILE, CER. 144. ÔÖŽ Tranz. A smuci pe cineva, a trage dup─â sine. Dar─â Miu ce f─âcea? La ciob─âna╚Ö c─â mergea, De spinare ├«l lua, Pe potec─â ├«l zbicea. MAT. FOLK. 1076.
ZBIC├ŹRE, zbiciri, s. f. Faptul de a (se) zbici3; zv├«ntare, uscare. La c├«mp am ie╚Öit o dat─â cu venirea prim─âverii ╚Öi cu cele dint├«i zbiciri, SADOVEANU, O. VI 171. Aici se vede ├«n ╚Öes o lucrare de ├«mbun─ât─â╚Ťire... a p─âm├«ntului prin zbicirea ╚Öi scurgerea apelor ce-l deterioreaz─â. IONESCU, D. 174.
ZBIC├Ź2, zbicesc, vb. IV. Refl. ╚Öi tranz. A (se) usca (la suprafa╚Ť─â); a (se) zv├ónta.
ZBIC├Ź3, zbicesc, vb. IV. Tranz. ╚Öi refl. (Reg.) A (se) smuci.
ZBIC├ŹRE, zbiciri, s. f. Faptul de a (se) zbici2; zv├óntare.
zbic├ş (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 sg. zbic├ę╚Öte, imperf. 3 sg. zbice├í; conj. prez. 3 s─â zbice├ísc─â
zbic├şre (uscare) (pop.) s. f., g.-d. art. zbic├şrii; pl. zbic├şri
zbic├ş (a se usca, a se smuci) vb., ind. prez. 1 sg. ╚Öi 3 pl. zbic├ęsc, 3 sg. zbic├ę╚Öte, imperf. 3 sg. zbice├í; conj. prez. 3 sg. ╚Öi pl. zbice├ísc─â
zbic├şre (uscare) s. f., g.-d. art. zbic├şrii; pl. zbic├şri
ZBIC├Ź vb. v. usca.
ZBIC├Ź vb. v. smuci, zbate.
ZBIC├ŹRE s. v. uscare.
A ZBIC├Ź ~├ęsc tranz. A face s─â se zbiceasc─â; a zv├ónta. /Orig. nec.
A SE ZBIC├Ź se ~├ę╚Öte intranz. A se usca pu╚Ťin (la suprafa╚Ť─â); a se zv├ónta. /Orig. nec.
sbic├Č v. a usca la soare, a sv├ónta: a sbici rufe. [Origin─â necunoscut─â].
1) zbic├ęsc, v. tr. (slav). Usuc pu╚Ťin, zv├«ntez (rufele, drumu): v├«ntu zbice╚Öte drumu, rufele sÔÇÖa┼ş zbicit. V. ujujesc.
2) zbic├ęsc v. tr. (s├«rb. sa-biti, a apesa). Ban. Olt. Serbia. Zmuncesc. V. intr. Pu╚Öca zbice╚Öte c├«nd trag─ş. V. refl. M─â zmuncesc.
ZBICI vb. a se usca, a se zvînta, (înv. și reg.) a se prăji. (Rufele s-au ~.)
zbici vb. v. SMUCI. ZBATE.
ZBICIRE s. uscare, zvîntare. (~ rufelor.)
zbic├ş, zbicesc, vb. tranz., refl. ÔÇô A se zv├ónta, a se usca. ÔÇô Et. nec. (DEX, MDA).

Zbicire dex online | sinonim

Zbicire definitie

Intrare: zbici (usca)
zbici 2 verb conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv tranzitiv
Intrare: zbici (smuci)
zbici 2 verb conjugarea a VI-a grupa a IV-a verb reflexiv tranzitiv
Intrare: zbicire
zbicire substantiv feminin