Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

15 defini╚Ťii pentru zberet

ZBIÉRĂT s. n. v. zbieret.
ZBI├ëRET, zbierete, s. n. 1. Urlet specific pe care ├«l scoate un animal. 2. Strig─ât puternic pe care ├«l scoate un om din cauza m├óniei, a spaimei sau a unei dureri; ╚Ťip─ât. [Var.: zbi├ęr─ât s. n.] ÔÇô Zbiera + suf. -et.
ZBIÉRĂT s. n. v. zbieret.
ZBI├ëRET, zbierete, s. n. 1. Urlet specific pe care ├«l scoate un animal. 2. Strig─ât puternic pe care ├«l scoate un om din cauza m├óniei, a spaimei sau a unei dureri; ╚Ťip─ât. [Var.: zbi├ęr─ât s. n.] ÔÇô Zbiera + suf. -et.
ZBIÉRĂT s. n. v. zbieret.
ZBI├ëRET, zbierete, s. n. (╚śi ├«n forma zbier─ât) 1. Strig─ât puternic pe care ├«l scoate un animal. V. beh─âit, muget, r─âget, urlet. Au ni╚Öte glasuri care se pot lua la ├«ntrecere cu zbieretele unei cunoscute f─âpturi a lui Esop. SADOVEANU, E. 126. C─âprioara d─â un zbier─ât adine, sf├«╚Öietor, cum nu mai scosese ├«nc─â, ╚Öi, ├«ntr-un salt, cade ├«n mijlocul lumini╚Öului. G├ÄRLEANU, L. 26. De v├«nat el n-a v├«nat... De zbieretul oilor, de r─âgetul vacilor. TEODORESCU, P. P. 149. 2. Strig─ât puternic pe care ├«l scot oamenii (de m├«nie, de spaim─â, de durere etc.); ╚Ťip─ât. ├Änsp─âim├«ntat de moarte, a sc─âpat din g├«tlej un zbier─ât r─âgu╚Öit, neomenesc. GALAN, Z. R. 239. Biata fat─â scotea ne╚Öte zbierete, de g├«ndeai c─â se pr─âp─âde╚Öte lumea! RETEGANUL, P. I 51. ÔÇô Variant─â: zbi├ęr─ât s. n.
ZBIÉRĂT s. n. v. zbieret.
ZBI├ëRET, zbierete, s. n. 1. Strig─ât specific pe care ├«l scoate un animal. 2. Strig─ât puternic pe care ├«l scoate un om din cauza m├óniei, a spaimei sau a unei dureri; ╚Ťip─ât. [Var.: zbi├ęr─ât s. n.] ÔÇô Din zbiera + suf. -et.
zbi├ęret s. n., pl. zbi├ęrete
zbi├ęret s. n., pl. zbi├ęrete
ZBI├ëRET s. 1. v. strig─ât. 2. r─âcnet, strig─ât, ╚Ťip─ât, urlet, zbier─âtur─â, (rar) strigare, strig─âtur─â, ╚Ťip─âtur─â, (├«nv. ╚Öi reg.) r─âcnitur─â. (~ de durere.) 3. v. muget.
ZBI├ëRET ~e n. 1) Sunet specific pe care ├«l scot unele animale. 2) Sunet puternic scos de om; ╚Ťip─ât; strig─ât; r─âcnet. /a zbiera + suf. ~et
sbieret n. strig─ât violent ╚Öi disgra╚Ťios: sbieretul oilor; fam. sbieretele b─âie╚Ťilor.
zb├ęret (est) ╚Öi zb─ş├ęret (vest) n., pl. e (d. zber). Strig─ât de m─âgar sa┼ş de vi╚Ťel. Iron. Strig─ât, r─âcnet.
ZBIERET s. 1. strig─ât, ╚Ťip─ât, urlet, (├«nv.) chemare, vreav─â. (├Änceteaz─â cu ~ele!) 2. r─âcnet, strig─ât, ╚Ťip─ât, urlet, zbier─âtur─â, (rar) strigare, strig─âtur─â, ╚Ťip─âtur─â, (├«nv. ╚Öi reg.) r─âcnitur─â. (~ de durere.)

Zberet dex online | sinonim

Zberet definitie

Intrare: zbieret
zbier─ât substantiv neutru
zberet substantiv neutru
zbieret substantiv neutru