zbatere definitie

2 intrări

22 definiții pentru zbatere

ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care încearcă din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. 4. Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguiala. – Lat. pop. exbattere (= battuere).
ZBÁTERE, zbateri, s. f. Acțiunea de a se zbate și rezultatul ei; zvâcnire; zbucium; frământare, învolburare. – V. zbate.
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care se silește din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zvârcoli foarte tare; a se lupta cu moartea, a trage să moară. ♦ Fig. A se chinui, a se zbuciuma, a suferi cumplit. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni, a palpita. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva, pentru atingerea unui scop. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. (Reg.) A se târgui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguială. – Lat. pop. exbattere (= battuere).
ZBÁTERE, zbateri, s. f. Acțiunea de a se zbate și rezultatul ei; zvâcnire; zbucium; frământare, învolburare. – V. zbate.
ZBÁTE, zbat, vb. III. 1. Refl. (Despre ființe) A se mișca încoace și încolo, brusc și repede (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strînsoare); a se zvîrcoli, a se smuci. în spasmul morții junca se zbătea, izbindu-se cu dinapoia la dreapta și la stînga. SADOVEANU, O. VII 362. Cu grijă și cu greutate am scos din colivie pasărea, care se zbătea cu pupila dilatată de spaimă. BRĂTESCU-VOINEȘTI, F. 43. Și de pe bici l-am cunoscut, Și cum țeseam, nici n-am știut Cum am sărit și m-am zbătut Să ies de la război. COȘBUC, P. I 93. Pun urechea la gura scorburii și aud ceva zbătîndu-se înăuntru. bag mîna și scot pupăza vlăguită de atîta zbucium. CREANGĂ, A. 55. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pînza păianjenului), se zice despre cineva care se silește din răsputeri să scape dintr-un impas. A se zbate în ghearele morții v. gheară (1). A se zbate de moarte = a se zbate foarte tare (ca și cum ar fi în agonie, în chinurile morții). O știucă se zbătea de moarte pe uscat. ISPIRESCU, L. 43. La pămînt mi se trîntea... Și de moarte se zbătea. SEVASTOS, C. 316. ♦ A se zbuciuma, a se chinui. Draga mamei!... cît s-a zbătut și cît a plîns noaptea trecută... Toată noaptea a vorbit într-aiurea și te-a chemat. GALACTION, O. I 77. E un suflet stingher care se zbate și se frămîntă. BRĂTESCU-VOINEȘTI, la CADE. ♦ A zvîcni, a palpita, a se mișca, a se clătina. Inima Siminei se zbătea în piept Ca pe mal un păstrăv. COȘBUC, P. I 253. Se zbătea pieptul omului celuia și tot apă cerea. ȘEZ. III 68. ◊ Tranz. Și-a zbătut pripit pleoapele ochilor de catran ca să se dumirească. SADOVEANU, A. E. 162. Manlache a ridicat un pumn uriaș și l-a zbătut undeva, spre casa lui Ion. POPA, V. 319. ♦ A se strădui din toate puterile, a face tot posibilul pentru atingerea unui scop. Numai cîțiva în uliță se mai zbăteau să se apropie, bombănind și chicotind. REBREANU, R. II 85. Se zbătea bietul om, cu mintea și cu trupul, și parcă era un făcut, mergea din pagubă în pagubă, de ajunse în sapă de lemn. ISPIRESCU, L. 206. 2. Refl. A se mișca (cu putere) încoace și încolo, a se agita; a se învolbura, a se învîrteji. O sentinelă, cu obrazul învălit în glugă, cu ninsoarea zbătîndu-se în juru-i ca un lințoliu, se mișcă spre noi. SADOVEANU, O. VIII 169. Așa se zbat copacii în furtună. CAZIMIR, L. U. 80. Pînza sfîșiată, ca o aripă rănită, se zbătea nebună în suflarea vîntului. BART, S. M. 51. ◊ Tranz. Apele lacului zbat valuri cu spuma albă, ușoară. STANCU, U.R.S.S. 169. Un vînt dinspre munți a început să zbată mătasa albastră din boldul de pe vîrful castelului. SADOVEANU, F. J. 270. ♦ Intranz. A izbi, a lovi, a bate. Potrivind un firișor de iască pe zburătura de silex, a zbătut o singură dată cu oțelul și a prezentat, politicos, doamnei baroane cărbunașul. SADOVEANU, V. F. 35. ◊ Expr. Cît ai zbate din (sau în) amnar v. amnar1. 3. Refl. reciproc. A se tîrgui, a se tocmi. Apoi, fără să ne zbatem... mi-i da șeisprezece lei, cu irmilic de aur, și ți-oi duce-o știi, colea, ca pe palmă. CREANGĂ, P. 113. ♦ Tranz. (Învechit) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin tîrguială. Să-ți arate o bucată de atlas și, ce va cere, să dai, să o cumperi, să nu zbați nimica. La TDRG.
ZBATÉRE, zbateri, s. f. Acțiunea de a (se) zbate și rezultatul ei. 1. Mișcare bruscă și repetată; zvîcnire continuă; palpitație. Sufla greu... Se odihnea, așteptînd să i se aline zbaterea coastelor. DUMITRIU, B. F. 99. ◊ Fig. Cuțitul sclipi în zbaterea altui fulger și se împlîntă adînc în spatele argatului. MIHALE, O. 508. 2. Fig. Zbucium, frămîntare. Priveam în jos talazurile orașului De oameni, de lumini ce se roteau, De umbre fîlfîind, de zbateri mute. JEBELEANU, C. 27. Îi fu milă de soarta tutulor. Și de soarta copiilor care se vor naște acolo, să înceapă iarăși și iarăși zbaterea deșartă. C. PETRESCU, Î. II 158. 3. Învolburare, clocot (al apei). Cînd ne-apropiem, vedem zbaterea năprasnică a puhoiului. SADOVEANU, O. VIII 202. E noapte-n văzduhuri; și rară E zbaterea apei, cînd valul Atinge cu aripa-i malul. COȘBUC, P. II 28.
ZBÁTE, zbat, vb. III. Refl. 1. (Despre ființe) A face mișcări bruște, violente sau convulsive (din cauza durerii sau pentru a scăpa de o strânsoare); a se zvârcoli; a se smuci. ◊ Expr. A se zbate ca peștele pe uscat (sau ca musca în pânza păianjenului), se zice despre cineva care se silește din toate puterile să scape dintr-un mare impas. A se zbate de moarte = a se zbate foarte tare; a se lupta cu moartea, a fi pe moarte. ♦ A se chinui, a se zbuciuma. ♦ (Despre părți ale corpului) A se mișca, a zvâcni. ♦ A face tot ce-i stă în putință, a se strădui din răsputeri pentru a realiza ceva. 2. A se mișca cu putere încoace și încolo; a se învolbura, a se învârteji. 3. A se târgui, a se tocmi. ♦ Tranz. (Înv.) A reduce, a scădea din prețul unei mărfi prin târguială. – Lat. exbattere (= battuere).
ZBÁTERE, zbateri, s. f. Acțiunea de a se zbate și rezultatul ei; zvâcnire; zbucium, frământare; învolburare.
zbáte (a se ~) vb. refl. ind. prez. 3 sg. se zbáte, 1 pl. ne zbátem; conj. prez. 3 să se zbátă; ger. zbătấndu-se; part. zbătút
zbátere s. f., g.-d. art. zbáterii; pl. zbáteri
zbáte vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zbat, 1 pl. zbátem; conj. prez. 3 sg. și pl. zbátă; part. zbătút
zbátere s. f., g.-d. art. zbáterii; pl. zbáteri
ZBÁTE vb. 1. a se zvârcoli. (Peștele se ~ în năvod.) 2. v. smuci. 3. v. zvârcoli. 4. a se frământa, a se zbuciuma, a se zvârcoli, (pop.) a se bate, (înv. și reg.) a se ticăi. (S-a ~ toată noaptea în așternut.) 5. v. agita. 6. v. învolbura. 7. v. palpita. 8. v. zbuciuma. 9. v. strădui.
ZBÁTERE s. 1. zvârcoleală, zvârcolire, zvârcolitură. (~ peștelui în năvod.) 2. v. agitație. 3. v. învolburare. 4. bătaie, v. palpitație. 5. v. zbucium. 6. v. strădanie.
A se zbate ≠ a se liniști
sbáte (sbătút, -ătút), vb.1. A lovi mereu, a clătina. – 2. A agita, a amesteca. – 3. (Refl.) A se forța, a se lupta. – 4. (Refl.) A se strădui, a se chinui, a se preocupa. – Var. zbate. Mr. zbat(ire). Lat. *ex-battĕre (Densusianu, Hlr., 169; Pușcariu 1930; Pascu, I, 50), cf. it. sbattere, fr. ébattre, sau de la bate, cu s- expresiv. – Der. sbătae, s. f. (luptă), rar.
A ZBÁTE zbat tranz. (prețuri) A reduce prin târguială. /<lat. exbattere
A SE ZBÁTE mă zbat intranz. 1) (despre ființe) A face mișcări bruște și convulsive (din cauza unor dureri puternice sau pentru a scăpa dintr-o strânsoare); a se smuci; a se zvârcoli. 2) A fi fără astâmpăr; a se mișca încolo și încoace; a nu sta locului; a nu-și găsi locul; a se zvârcoli; a se agita; a se frământa. ◊ ~ ca peștele pe uscat a depune eforturi mari pentru a scăpa dintr-o situație critică. ~ de moarte a fi în ghearele morții; a fi în primejdie de moarte. 3) (despre inimă) A bate mai repede și mai puternic ca de obicei sau a bate neregulat (din cauza unei emoții, a unui efort sau a unei boli); a zvâcni; a bate; a palpita. 4) A depune eforturi deosebite. ~ pentru a deveni student. /<lat. exbattere
sbate v. 1. a se mișca mereu și cu vioiciune; 2. a se svârcoli, a se frământa: cum se sbate peștele pe uscat. [Lat. EXBATTERE].
2) zbat, zbătút a zbáte v. tr. (lat. pop. exbáttere, d. bátere, a bate; it. sbáttere, a scutura; fr. s’ébattre, a zburda. V. bat). Scutur, agit: ĭedu zbătea ugeru (Sadov. VR. 1910, 9-10, 196). V. refl. Mă zmuncesc, mă chinuĭesc pînă să scap: pasărea s’a zbătut și a rupt lațu, bolnavu s’a zbătut mult pîn’a murit. V. zvîrcolesc.
ZBATE vb. 1. a se zvîrcoli. (Peștele se ~ în năvod.) 2. a se smuci, (reg.) a se zbici. (Se ~ să se desprindă din legături.) 3. a se perpeli, a se zbuciuma, a se zvîrcoli. (Se ~ din cauza durerilor.) 4. a se frămînta, a se zbuciuma, a se zvîrcoli, (pop.) a se bate, (înv. și reg.) a se ticăi. (S-a ~ toată noaptea în așternut.) 5. a (se) agita, a clocoti, a (se) frămînta, a fremăta, a (se) învolbura, a (se) zbuciuma, (înv. și reg.) a sălta, (înv.) a (se) sălbătici. (Apele crescute se ~ în matcă.) 6. a (se) învîrteji, a (se) învolbura, (rar) a (se) învîltori, (pop.) a (se) vîrteji, (reg.) a (se) învoalbe, a (se) vîrtejui. (Marea se ~ în furtună.) 7. a bate, a palpita, a pulsa, a tăcăi, a ticăi, a tresări, a zvîcni, (rar) a zvîcîi, (reg.) a bîcii, a tîcîti. (Inima se ~ cu putere.) 8. a se chinui, a se consuma, a se frămînta, a se zbuciuma, (reg.) a se marghioli, (Bucov.) a se frăsui, (fig.) a se sfărîma. (Nu te mai ~ atîta pentru toate!) 9. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se forța, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osîrdnici, a (se) osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ să rezolve problema.)
ZBATERE s. 1. zvîrcoleală, zvîrcolire, zvîrcolitură. (~ peștelui in năvod.) 2. agitație, clocot, frămîntare, freamăt, învolburare, tălăzuire, tumult, vuiet, zbucium, zbuciumare, (rar) zbuciumeală. (~ apelor ieșite din matcă.) 3. învîrtejire, învolburare, (reg.) vîrtejuire. (~ mării in furtună.) 4. bătaie, palpitare, palpitație, pulsație, ticăit, tresărire, zvîcneală, zvîcnet, zvîcnire, zvîcnit, zvîcnitură, (rar) tresăritură, (înv.) palpit, răsăritură, săltare. (~ a inimii.) 5. chin, frămîntare, zbucium, zbuciumare, (reg.) marghiol. (O ~ sufletească insuportabilă.) 6. caznă, chin, efort, forțare, muncă, osteneală, sforțare, silință, strădanie, străduință, trudă, (livr.) travaliu, (rar) străduială, străduire, (pop.) canoneală, (reg.) ștrapaț, (prin Munt.) morînceală, (Mold. și Transilv.) zoală, (înv.) căznire, nevoință, ostenință, sforță, strădănuință, strădănuire. (~ lui a fost încununată de succes.)

zbatere dex

Intrare: zbatere
zbatere substantiv feminin
Intrare: zbate
zbate conjugarea a IX-a grupa a III-a verb reflexiv