ZBALȚ, zbálțuri, s. n. Cerc, inel, verigă de fier sau de metal, manșon (2), v. zbanț1. (din zbilț, cu o posib. influență vocalică din balț)

sbalț n. ochiu de fier la o funie: sbalțul calului. [V. balț].

zbalț n., pl. urĭ (din balț. V. zbanț). Unde? Balț, laț format cu o verigă.