zbârnâitură definitie

9 definiții pentru zbârnâitură

ZBÂRNÂITÚRĂ, zbârnâituri, s. f. Zbârnâire, zbârnâială. [Pr.: -nă-i-] – Zbârnâi + suf. -tură.
ZBÂRNÂITÚRĂ, zbârnâituri, s. f. Zbârnâire, zbârnâială. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tură.
ZBÂRNÂITÚRĂ, zbârnâituri, s. f. Zbârnâire. – Din zbârnâi + suf. -(i)tură.
zbârnâitúră (-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnăitúrii; pl. zbârnâitúri
zbârnâitúră s. f., g.-d. art. zbârnâitúrii; pl. zbârnâitúri
ZBÂRNÂITÚRĂ s. v. bâzâit.
sbârnăitură f. 1. sgomot ce fac insectele sburând; 2. fig. murmur surd; 3. sgomot continuu în urechi.
zbîrnîitúră f., pl. ĭ. Rezultatu zbîrnîiriĭ: zbîrnîitura uneĭ coarde.
ZBÎRNÎITU s. bîzîială, bîzîire, bîzîit, bîzîitură, zbîrnăială, zbîrnîire, zbîrnîit, zîzîit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet, (rar) vuvuit, zbîrn, zumbăire, zuzet. (~ insectelor.)

zbârnâitură dex

Intrare: zbârnâitură
zbârnâitură substantiv feminin
  • silabisire: zbâr-nâ-i-tu-ră
zbârnăitură substantiv feminin