ZBÂRNÂITÚRĂ, zbârnâituri, s. f. Zbârnâire, zbârnâială. [Pr.: -nă-i-] – Zbârnâi + suf. -tură.

ZBÂRNÂITÚRĂ, zbârnâituri, s. f. Zbârnâire, zbârnâială. [Pr.: -nâ-i-] – Zbârnâi + suf. -tură.

ZBÂRNÂITÚRĂ, zbârnâituri, s. f. Zbârnâire. – Din zbârnâi + suf. -(i)tură.

zbârnâitúră (-nâ-i-) s. f., g.-d. art. zbârnăitúrii; pl. zbârnâitúri

zbârnâitúră s. f., g.-d. art. zbârnâitúrii; pl. zbârnâitúri

ZBÂRNÂITÚRĂ s. v. bâzâit.

sbârnăitură f. 1. sgomot ce fac insectele sburând; 2. fig. murmur surd; 3. sgomot continuu în urechi.

zbîrnîitúră f., pl. ĭ. Rezultatu zbîrnîiriĭ: zbîrnîitura uneĭ coarde.

ZBÎRNÎITURĂ s. bîzîială, bîzîire, bîzîit, bîzîitură, zbîrnăială, zbîrnîire, zbîrnîit, zîzîit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet, (rar) vuvuit, zbîrn, zumbăire, zuzet. (~ insectelor.)