zbârn definitie

12 definiții pentru zbârn

ZBÂRN interj. Cuvânt care imită sunetul produs de zborul insectelor, de vibrația unei coarde etc. ♦ (Substantivat, n.) Zbârnâit. – Onomatopee.
ZBÂRN interj. Cuvânt care imită sunetul produs de zborul insectelor, de vibrația unei coarde etc. ♦ (Substantivat, n.) Zbârnâit. – Onomatopee.
ZBÎRN interj. Onomatopee care redă sunetul produs de zborul insectelor, de vibrația unei coarde, de mișcarea fusului sau a sfîrlezei etc. Țugulea priponi caii, apoi dîndu-se de trei ori peste cap se făcu o albină... După ce ajunse acolo, zbîrn! în sus, zbîrn! în jos, intră în casa zmeoaicei. ISPIRESCU, L. 315. Albinei atîta i-a fost și zbîrn! după coș. ȘEZ. III 26. ♦ (Substantivat) Zbîrnîit. Nu mă-ndur a mă mai duce De zbîrnul albinelor, De mirosul florilor. PĂSCULESCU, L. P. 61.
ZBÂRN interj. Cuvânt care imită sunetul produs de zborul insectelor, de vibrația unei coarde etc. ♦ (Substantivat, n.) Zbârnâit. – Onomatopee.
zbârn interj., s. n.
ZBÂRN s. v. bâzâială, bâzâire, bâzâit, bâzâitură, zbârnâială, zbârnâire, zbârnâit, zbârnâitură, zâzâit, zumzăială, zumzăire, zumzăit, zumzăitură, zumzet.
sbîrn interj. – Imită bîzîitul. – Var. zbîrn și der. Creație expresivă, simplă var. a lui sbîr. – Der. sbîrnîi, vb. (a bîzîi, a fîșîi, a foșni; a vibra; a agita, a zgudui), a cărui asemănare cu slov. brnĕti, ngr. σβουρνάω (Cihac, II, 327; Scriban) se datorează sursei comune expresive; sbîrnîitor, adj. (care zbîrnîie); sbîrnîitoare, s. f. (bîzîitoare, hîrîitoare); sbîrnîială, s. f. (bîzîială); sbîrnîit, s. n. (bîzîială); sbîrnîitură, s. f. (bîzîială); bornăi, vb. (Trans., a bîzîi, a murmura, a grohăi), este față de sbîrnîi ca sborși față de sbîrni; boarnă, s. f. (Trans., muscă); svîrnaică, s. f. (Trans., zbîrnîitoare).
ZBÂRN interj. ~ (variație a interj. zbâr)
ZBÂRN interj. (se folosește pentru a reda zgomotul produs de obiecte în vibrație). /Onomat.
sbârn! int. ce imită sborul albinelor sau al săgeților. [Onomatopee].
zbîrn (d. a zbîrnîi), interj. care arată huĭetu unuĭ zbor de insect mare (gărgăun, rădașcă), uneĭ coarde groase întinse, uneĭ lame flexibile înțepenite la un capăt, uneĭ elicĭ de aeroplan, unuĭ glonț pin aer ș. a. S. n., pl. urĭ. P. P. Zbîrnîĭală. V. vîj.
zbîrn s. v. BÎZÎIALĂ. BÎZÎIRE. BÎZÎIT. BÎZÎITURĂ. ZBÎRNÎIALĂ. ZBÎRNÎIRE. ZBÎRNÎIT. ZBÎRNÎITURĂ. ZÎZÎIT. ZUMZĂIALĂ. ZUMZĂIRE. ZUMZĂIT. ZUMZĂITURĂ. ZUMZET.

zbârn dex

Intrare: zbârn
zbârn substantiv neutru (numai) singular