zbârcitură definitie

13 definiții pentru zbârcitură

ZBÂRCITÚRĂ, zbârcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); zbârceală, rid, cută, creț. – Zbârci1 + suf. -tură.
ZBÂRCITÚRĂ, zbârcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); zbârceală, rid, cută, creț. – Zbârci1 + suf. -tură.
ZBÎRCITÚRĂ, zbîrcituri, s. f. încrețitură a pielii de pe față și de pe mîini (de obicei la oamenii în vîrstă); cută, creț. Puțin îmbătrînit, cu zbîrcituri la coada ochilor. BASSARABESCU, S. N. 54. Fruntea, fără nici o zbîrcitură, arăta că pentru el viața n-avusese zile negre. NEGRUZZI, S. I 58. ♦ Încrețitură formată pe coaja unui fruct care începe să se usuce. Măr plin de zbîrcituri.
ZBÂRCITÚRĂ, zbârcituri, s. f. Încrețitură (a pielii); rid, cută, creț. – Din zbârci1 + suf. -(i)tură.
zbârcitúră s. f., g.-d. art. zbărcitúrii; pl. zbărcitúri
zbârcitúră s. f., g.-d. art. zbârcitúrii; pl. zbârcitúri
ZBÂRCITÚRĂ s. v. rid.
ZBÂRCITÚRĂ, zbârcitúri, s. f. ~; (Peior.) Persoană decrepită și bolnăvicioasă.
ZBÂRCITÚRĂ ~i f. mai ales la pl. Încrețitură a pielii (mai ales pe față); rid; cută; creț, dungă. /a se zbârci + suf. ~tură
sbârcitură f. 1. îndoitura pielii pe față și pe mâini; 2. prin analogie: sbârciturile unei pânze.
zbîrcitúră f., pl. ĭ (d. zbîrcit). Îndoitură pe o suprafață: zbîrciturile uneĭ fețe îmbătrînite. Fig. Iron. Om zbîrcit.
ZBÎRCITU s. creț, cută, dungă, încrețitură, rid, (pop.) zbîrceală, zbîrci, (prin Transilv.) ranț, (fig.) brazdă. (Față plină de ~i.)
zbârcitúră, zbârcituri, (zvârc, vârc), s.f. – Rid, cută, încrețitură a pielii (ALRRM, 1969: 57). – Din zbârci2 + suf. -tură (DLRM, DEX, MDA).

zbârcitură dex

Intrare: zbârcitură
zbârcitură substantiv feminin