zbârciog definitie

18 definiții pentru zbârciog

ZBÂRCIÓG, zbârciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu pălăria zbârcită, brună-negricioasă sau cenușie-roșcată (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbârciog = manifestând neplăcere, dispreț etc. ◊ Compus: zbârciog-gras = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din pădurile de conifere, cu pălăria zbârcită, cărnoasă și umflată, brună-roșcată, negricioasă sau albă-gălbuie (Gyromitra). – Cf. sb. smrcak (după zbârci1).
ZBÂRCIÓG, zbârciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu pălăria zbârcită, brună-negricioasă sau cenușie-roșcată (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbârciog = manifestând neplăcere, dispreț etc. ◊ Compus: zbârciogi-grași = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile din pădurile de conifere, cu pălăria zbârcită, cărnoasă și umflată, brună-roșcată, negricioasă sau albă-gălbuie (Gyromitra). – Cf. scr. smrcak (după zbârci1).
ZBÎRCIÓG, zbîrciogi, s. m. (Mai ales la pl.) Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile cu pălăria zbîrcită, colorată brun-negricios sau cenușiu-roșcat (Morchella). Auzi ghiuju!... Să se-nsoare cînd îi bătut de brumă ca un zbir dog. ALECSANDRI, T. 941. ◊ Expr. Cu nasul zbîrciog = cu o atitudine de neplăcere, de dispreț sau de superioritate. Viitorul țării nu e în coconașul Guliță, care-mi vine de la Paris izmenit, cu monoclu-n ochi, cu nasid zbîrciog, parcă tot îi pute ceva. VLAHUȚĂ, O. A. III 24. ◊ Compus: zbîrciogi-grași = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile cu pălăria zbîrcită, cărnoasă și umflată, colorată roșcat, negricios sau alb-gălbui ( Gyromitra ).
ZBÂRCIÓG, zbârciogi, s. m. Nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu pălăria zbârcită, brună-negricioasă sau cenușie-roșcată (Morchella). ◊ Expr. Cu nasul zbârciog = manifestând neplăcere, dispreț etc. ◊ Compus: zbârciogi-grași = nume dat mai multor specii de ciuperci comestibile, cu pălăria zbârcită, cărnoasă și umflată, roșcată, negricioasă sau albă-gălbuie (Gyromitra). – Comp. sb. smrčak (după zbârci).
zbârcióg s. m., pl. zbărciógi
zbârcióg-grás (ciupercă) s. m., pl. zbârciógi-gráși
zbârcióg s. m., pl. zbârciógi
zbârcióg-gras s. m., pl. zbârciógi-gráși
zbârciógi-gráși s. m. pl. (sg. zbârcióg-grás)
ZBÂRCIÓG s. (BOT.) 1. (Morchella esculenta) ciuciulete, (reg.) pup. 2. zbârciogi-grași (Gyromitra esculonta) = (reg.) pupi (pl.).
ZBÂRCIÓG, zbârciógi, s. m. ~ (din zbâr prin încrucișare cu rus. smorčok = zbârciog)
ZBÂRCIÓG ~gi m. Ciupercă comestibilă cu pălăria zbârcită, de culoare închisă și cu picior alburiu; ciuciulete. /cf. sb. smrțak
sbârciog m. Mold. ciuciulete: e bătut de brumă ca un sbârciog AL. [Lit. sbârcit: coastele ciupercii sunt dispuse într’o rețea formând alveole profunde].
mîrțoágă (oa dift.) f., pl. e (var. din zbîrcĭog, vsl. *smrŭčokŭ, rus. smorčók, zbîrcĭog, de unde și forma smîrțog. De la zbîrcĭog a evoluat înț. la „uscat, zbîrcit, slab, bătrîn”). Cal slab (gloabă, ghijog, hîrțoagă, drîglă). – În nord și mîrțog, smîrțog și zmîrțog, prost, bleg.
zbîrcĭóg (Mold. Trans.) și zmîrcĭóc orĭ smîrcĭóc (Gorj) m. (vsl. *smrŭčokŭ, rus. smorčók, a. î., rudă cu zbîrcesc, smîrcîĭ, smorcăĭ, smîrțog, mîrțoagă și cu bg. bŭrčók, zbîrcitură). Un fel de cĭupercă comestibilă (morchella și gyrómitra saŭ helvella), numită și cĭucĭulete și pup. Iron. A ține nasu zbîrcĭog, a strînge din nas în semn de neplăcere față de locu orĭ de societatea în care te afli (a-țĭ face gura’n creț). V. hrib și rîșcov.
zmîrcĭóc, V. zbîrcĭog.
ZBÎRCIOG s. (BOT.) 1. (Morchella esculenta) ciuciulete, (reg.) pup. 2. zbîrciogi-grași (Gyromitra esculenta) = (reg.) pupi (pl.).
zbârcióg, zbârciogi, s.m. – (reg.) Specie de ciuperci comestibile, cu pălăria zbârcită, brună-negricioasă (Morchella esculenta); se găsesc în Depresiunea Maramureșului (Beres, Marta, Acta Musei, 2002: 358). – Cf. srb. smrcak (după zbârci2) (DLRM, DEX); din zbârci2 + suf. -og (MDA).

zbârciog dex

Intrare: zbârciog
zmârcioc substantiv masculin
zbârciog substantiv masculin
Intrare: zbârciog-gras
zbârciog-gras substantiv masculin