ZBÂRCEÁLĂ, zbârceli, s. f. (Pop.) Zbârcitură. – Zbârci1 + suf. -eală.

ZBÂRCEÁLĂ, zbârceli, s. f. (Pop.) Zbârcitură. – Zbârci + suf. -eală.

ZBÎRCEÁLĂ, zbîrceli și zbîrcele, s. f. Zbîrcitură. Pe a lui frunte pîrlită, nesenină, Trec nori de gînduri... Și desele zbîrcele pe ea sînt împletite. ALECSANDRI, P. III 306. N-am nici dinți, nici măsele, Numai gingeni cu zbîrcele. MARIAN, S. 107. Avuși, leleo, floricele Ș-acum ai zbîrceli la piele. ALECSANDRI, P. P. 338.

ZBÂRCEÁLĂ, zbârceli, s. f. Zbârcitură. – Din zbârci1 + suf. -eală.

zbârceálă (pop.) s. f., g.-d. art. zbârcélii; pl. zbârcéli

zbârceálă s. f., g.-d. art. zbârcélii; pl. zbârcéli

ZBÂRCEÁLĂ s. v. creț, cută, dungă, încrețitură, rid, zbârcitură.

zbîrceálă f., pl. elĭ. Rar. Zbîrcitură.

zbîrceală s. v. CREȚ. CUTĂ. DUNGĂ. ÎNCREȚITURĂ. RID. ZBÎRCITURĂ.