ZBÂRÂITÚRĂ, zbărâituri, s. f. Zbârnâit; zumzet, bâzâit. [Pr.: -ră-i-] – Zbârâi + suf. -tură.

ZBÂRÂITÚRĂ, zbârâituri, s. f. Zbârnâit; zumzet, bâzâit. [Pr.: -râ-i-] – Zbârâi + suf. -tură.

ZBÎRÎITÚRĂ, zbîrîituri, s. f. Zbîrnîit, zumzet, bîzîit. Intrară in gura peșterii... S-auzea zbîrîituri, fluierături și zgomote. VISSARION, B. 235.

ZBÂRÂITÚRĂ, zbârâituri, s. f. Zbârnâit; zumzet, bâzâit. – Din zbârâi + suf. -(i)tură.

zbârâitúră (-râ-i-) s. f., g.-d. art. zbârâitúrii; pl. zbârâitúri

zbârâitúră s. f. (sil. -râ-i-), g.-d. art. zbârâitúrii; pl. zbârâitúri