Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

13 defini╚Ťii pentru zavragiu

ZAVRAG├ŹU, zavragii, s. m. 1. (Pop.) ╚Üigan nomad (ursar sau c─âld─ârar). 2. Scandalagiu. ÔÇô Cf. zavergiu.
ZAVRAG├ŹU, zavragii, s. m. 1. ╚Üigan nomad (ursar sau c─âld─ârar). 2. Scandalagiu. ÔÇô Cf. zavergiu.
ZAVRAG├ŹU, zavragii, s. m. 1. ╚Üigan nomad (ursar sau c─âld─ârar). Trecea, ca o vijelie, c├«te-o hoard─â de ╚Ťigani zavragii, cu c─âru╚Ťe cu coviltir, cu ur╚Öi lega╚Ťi de c─âru╚Ť─â. GALACTION, O. I 8. ╚Üiganul (ursarul sau zavragiul) c├«nd vede c─â acela ce-l miluie╚Öte d─â cu piciorul ├«n p─âm├«nt, refuz─â a lua din m├«n─â. MARIAN, ├Ä. 376. 2. Scandalagiu. Soro! soro! auzi dumneata? Zavragii vin ├«ncoace! CARAGIALE, O. I 97.
ZAVRAG├ŹU, zavragii, s. m. 1. ╚Üigan nomad (ursar sau c─âld─ârar). 2. Scandalagiu. ÔÇô Din zavergiu.
zavrag├şu (pop.) (za-vra-) s. m., art. zavrag├şul; pl. zavrag├şi, art. zavrag├şii (-gi-ii)
zavrag├şu s. m. (sil. -vra-), art. zavrag├şul; pl. zavrag├şi, art. zavrag├şii
ZAVRAG├ŹU adj., s. v. ar╚Ť─âgos, cert─âre╚Ť, g├ólcevitor, scandalagiu.
ZAVRAG├ŹU ~i m. 1) ├«nv. ╚Üigan nomad; ╚Ö─âtrar. 2) fig. Persoan─â c─âreia ├«i plac scandalurile; scandalagiu. /Orig. nec.
zavragiu m. 1. cat─â-ceart─â; 2. ╚Ťigan c─âld─ârar. [├Än loc de zarvagiu, deriva╚Ťiune analogic─â din zarv─â].
zaverg├ş┼ş m. (d. zaver─â). Vech─ş. Revolu╚Ťionar din zaver─â, eterist. Az─ş. Fig. (pop. zavragi┼ş). Scandalagi┼ş.
zavrag├ş┼ş m., -g─şoa─şc─â f. (din zavergi┼ş). Munt. Iron. ╚Üigan vagabond cu c─âru╚Ťa.
zavragiu adj., s. v. ARȚĂGOS. CERTĂREȚ. GÎLCEVITOR. SCANDALAGIU.
zavragiu, zavragii s. m. 1. ╚Ťigan nomad 2. scandalagiu; huligan

Zavragiu dex online | sinonim

Zavragiu definitie

Intrare: zavragiu
zarvagiu admite vocativul substantiv masculin
zavragiu substantiv masculin admite vocativul
  • silabisire: za-vra-giu