ZAVRAGIOÁICĂ, zavragioaice, s. f. 1. (Pop.) Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari); soție de zavragiu (1). 2. Femeie gâlcevitoare, scandalagioaică, certăreață. – Zavragiu + suf. -oaică.

ZAVRAGIOÁICĂ, zavragioaice, s. f. 1. Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari), soție de zavragiu (1). 2. Femeie gâlcevitoare, scandalagioaică, certăreață. – Zavragiu + suf. -oaică.

ZAVRAGIOÁICĂ, zavragioaice, s. f. 1. Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari). 2. Femeie gîlcevitoare, scandalagioaică.

ZAVRAGIOÁICĂ, zavragioaice, s. f. 1. Țigancă din grupul țiganilor nomazi (ursari sau căldărari). 2. Femeie gâlcevitoare, scandalagioaică. – Din zavragiu + suf. -oaică.

zavragioáică (pop.) (za-vra-) s. f., g.-d. art. zavragioáicei; pl. zavragioáice

zavragioáică s. f. (sil. -vra-), g.-d. art. zavragioáicei; pl. zavragioáice

ZAVRAGIOÁICĂ s. v. certăreață, scandalagioaică.

zavragíŭ m., -gĭoaĭcă f. (din zavergiŭ). Munt. Iron. Țigan vagabond cu căruța.

zavragioaică s. v. CERTĂREAȚĂ. SCANDALAGIOAICĂ.

zavragioaică, zavragioaice s. f. 1. țigancă din grupul țiganilor nomazi, ursari sau căldărari 2. femeie scandalagioaică, certăreață