ZAVISTUITÓR, -OÁRE, zavistuitori, -oare, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș; intrigant. [Pr.: -tu-i-] – Zavistui + suf. -tor.

ZAVISTUITÓR, -OÁRE, zavistuitori, -oare, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș, intrigant. [Pr.: -tu-i-] – Zavistui + suf. -tor.

ZAVISTUITÓR, -OÁRE, zavistuitori, -oare, adj. (Învechit) Zavistnic. Răutatea lumei zavistuitoare Ne-au supus fără dreptate la vecinica chinuire. CONACHI, P. 245.

ZAVISTUITÓR, -OÁRE, zavistuitori, -oare, adj. (Înv.) Zavistnic. – Din zavistui + suf. -(i)tor.

zavistuitór (-tu-i-) (înv.) adj. m., s. m., pl. zavistuitóri; adj. f., s. f. sg. și pl. zavistuitoáre

zavistuitór adj. m. (sil. -tu-i-), pl. zavistuitóri; f. sg. și pl. zavistuitoáre

ZAVISTUITÓR adj. v. gelos, invidios, pizmaș, pizmuitor, ranchiunos.

ZAVISTUITÓR adj., s. v. intrigant.

zavistuitor adj. v. GELOS. INVIDIOS. PIZMAȘ. PIZMUITOR. RANCHIUNOS.

zavistuitor adj., s. v. INTRIGANT.