zavistí v vz zavistui

zavistií v vz zavistui

zavistui [At: PO 99/25 / V: -ri, -rii, zăv- / Pzi: ~esc / E: zavistie + -ui] 1 vt (îrg; fșa) A invidia. 2 vt (îrg; fșa) A urî. 3-4 vti (înv) A unelti. 5-6 vtr (Pex) A (se) compromite (1-2).

ZAVISTIÍ vb. IV v. zavistui.

ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

ZAVISTIÍ vb. IV v. zavistui.

ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

ZAVISTIÍ vb. IV v. zavistui.

ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A invidia, a pizmui. Cînd cineva înaintează, cînd se ridică mai presus de alții... mii de oameni îl zavistuiesc. CONTEMPORANUL, II 323. ◊ Intranz. A face intrigi. Acel care nu face alta decît să samene ura și vrajba, zavistuind și calomniind, nu este bun romîn. GHICA, S. 201. – Variantă: zavistií (DELAVRANCEA, H. T. 8) vb. IV.

ZAVISTIÍ vb. IV. v. zavistui.

ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Slav (v. sl. zavistvovati).

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavistuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zavistuiáscă

ZAVISTUÍ vb. v. complota, conjura, conspira, invidia, jindui, lăcomi, pizmui, râvni, unelti.

A ZAVISTUÍ ~iésc înv. 1. tranz. A trata cu zavistie; a invidia; a pizmui. 2. intranz. A face intrigi; a pune la cale o intrigă. /<sl. zavistovati

zavistuì v. a invidia.

zavistuĭésc v. tr. (d. zavistie). Rar. Invidiez. – La Delv. -tiésc.

zavistui vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. INVIDIA. JINDUI. LĂCOMI. PIZMUI. RÎVNI. UNELTI.