zavíst sn vz zavistie

zavistí v vz zavistui

zavístie sf [At: COD. VOR2 72v/13 / P: ~ti-e / V: (îvp) zavíst, ~tru, ~tu sn (Pl: zavísture) / Pl: ~ii / E: slv зависть] 1 (Îvp) Invidie. 2 (Îvp) Gelozie (1). 3 (Îvp) Ură. 4 (Îvp) Intrigă. 5 (Îvp; pex) Uneltire. 6 (Îvp) Ceartă (1). 7 (Îvp; pex) Discordie (1). 8 (Reg; mpl) Poznă.

zavistií v vz zavistui

zavístru1 sn vz zavistie

zavístu sn vz zavistie

zavistui [At: PO 99/25 / V: -ri, -rii, zăv- / Pzi: ~esc / E: zavistie + -ui] 1 vt (îrg; fșa) A invidia. 2 vt (îrg; fșa) A urî. 3-4 vti (înv) A unelti. 5-6 vtr (Pex) A (se) compromite (1-2).

ZAVÍSTIE, zavistii, s. f. (Înv. și pop.) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie, zavistnicie. ♦ Intrigă, pâră. ♦ Discordie, gâlceavă, ceartă. – Din sl. zavistĭ.

ZAVISTIÍ vb. IV v. zavistui.

ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

ZAVÍSTIE, zavistii, s. f. (Înv.) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie, zavistnicie. ◊ Intrigă, pâră. ◊ Discordie, gâlceavă, ceartă. – Din sl. zavistĩ.

ZAVISTIÍ vb. IV v. zavistui.

ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face sau a băga intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Din sl. zavistvovati.

ZAVÍSTIE, zavistii, s. f. (Învechit și arhaizant) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie. Vremea trece și zavistia se adîncește în sufletul omului ca o drojdie înveninată. SADOVEANU, F. J. 530. Dezbracă-te degrabă de orice deșertăciuni, Mîndrii, cruzimi, zavistii, mînii, bîrfiri, minciuni. MACEDONSKI, O. I 167. Domnii și boierii neamurilor ziseră între dînșii... să ridicăm stăvili, să semănăm zavistia și ura... ca astfel să întindem domnirea și puterea noastră. RUSSO, O. 30. ◊ (Personificat) La Constantinopol, zavistia curtezanilor aruncă vina asupra lui Gherontios. ODOBESCU, S. III 636. Zavistia semăna sămînța gîlcevelor. RUSSO, O. 36. ♦ (Mai ales la pl.) Intrigă, pîră. Nu dădea prea multă luare-aminte zavistiilor satului. GALACTION, O. I 144. ◊ (Personificat) Zavistia cu aripi de libelulă zburase de la ureche la ureche. GALACTION, O. I 142.

ZAVISTIÍ vb. IV v. zavistui.

ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A invidia, a pizmui. Cînd cineva înaintează, cînd se ridică mai presus de alții... mii de oameni îl zavistuiesc. CONTEMPORANUL, II 323. ◊ Intranz. A face intrigi. Acel care nu face alta decît să samene ura și vrajba, zavistuind și calomniind, nu este bun romîn. GHICA, S. 201. – Variantă: zavistií (DELAVRANCEA, H. T. 8) vb. IV.

ZAVÍSTIE, zavistii, s. f. (Înv. și arh.) Invidie, pizmă, gelozie; ură, dușmănie. ♦ Intrigă, pâră. ♦ Discordie, gâlceavă. – Slav (v. sl. zavistĩ).

ZAVISTIÍ vb. IV. v. zavistui.

ZAVISTUÍ, zavistuiesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A invidia, a pizmui. ♦ Intranz. A face intrigi. [Var.: zavistií vb. IV] – Slav (v. sl. zavistvovati).

zavístie (înv., reg.) (-ti-e) s. f., art. zavístia (-ti-a), g.-d. art. zavístiei; pl. zavístii, art. zavístiile (-ti-i-)

zavistuí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá conj. prez. 3 să zavistuiáscă

zavístie s. f. (sil. -ti-e), art. zavístia (sil. -ti-a), g.-d. art. zavístiei; pl. zavístii, art. zavístiile (sil. -ti-i-)

zavistuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zavistuiésc, imperf. 3 sg. zavistuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. zavistuiáscă

ZAVÍSTIE s. v. animozitate, ceartă, ciudă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gelozie, gâlceavă, intrigă, invidie, învrăjbire, litigiu, mașinație, necaz, neînțelegere, pică, pizmă, pornire, ranchiună, uneltire, vrajbă, zâzanie.

ZAVISTUÍ vb. v. complota, conjura, conspira, invidia, jindui, lăcomi, pizmui, râvni, unelti.

zavístie (-ii), s. f. – 1. Invidie, pizmă, reavoință. – 2. Intrigă. Sl. zavistije (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 471; Conev 100). – Der. zavistios, adj. (invidios; intrigant); zavistnic, adj. (invidios; intrigant), din sl. zavistĭnikŭ; zavistnicie, s. f. (înv., invidie); zavistui (var. zavistii), vb. (a invidia; a pizmui, a urî), cf. sl. zavistvovati.

ZAVÍSTIE ~i f. înv. 1) Sentiment de nemulțumire egoistă provocat de situația în societate sau de realizările cuiva; invidie; pizmă. 2) Atitudine dușmănoasă; dușmănie; ură; vrăjmășie; ostilitate. [G.-D. zavistiei; Sil. -ti-e] /<sl. zavistije

A ZAVISTUÍ ~iésc înv. 1. tranz. A trata cu zavistie; a invidia; a pizmui. 2. intranz. A face intrigi; a pune la cale o intrigă. /<sl. zavistovati

zavistie f. invidie: boierii umblau cu zavistii OD. [Slav. ZAVISTIÌE].

zavistuì v. a invidia.

zavistíe f. (vsl. zavistiĭe, zavistĭ, zavida, d. za-vidĭeti, a invidia, vidĭeti, a vedea, ca lat. in-vidére, a invidia, d. vidére, a vedea). Rar azĭ. Ură, pizmă, invidie. – Vechĭ zavíst, pl. urĭ.

zavistuĭésc v. tr. (d. zavistie). Rar. Invidiez. – La Delv. -tiésc.

zavistie s. v. ANIMOZITATE. CEARTĂ. CIUDĂ. CONFLICT. DEZACORD. DEZBINARE. DIFEREND. DISCORDIE. DISCUȚIE. DISENSIUNE. DISPUTĂ. DIVERGENȚĂ. GELOZIE. GÎLCEAVĂ. INTRIGĂ. INVIDIE. ÎNVRĂJBIRE. LITIGIU. MAȘINAȚIE. NECAZ. NEÎNȚELEGERE. PICĂ. PIZMĂ. PORNIRE. RANCHIUNĂ. UNELTIRE. VRAJBĂ. ZÎZANIE.

zavistui vb. v. COMPLOTA. CONJURA. CONSPIRA. INVIDIA. JINDUI. LĂCOMI. PIZMUI. RÎVNI. UNELTI.