zavistic definitie

23 definiții pentru zavistic

zavislív, ~ă a vz zavistliv
zavísnic, ~ă smf, a vz zavistnic
zavístic, ~ă smf, a vz zavistnic
zavistlív, ~ă a [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 93v/12 / V: ~ísliv / Pl: ~i, ~e / E: slv завистьливъ] (Înv; d. oameni) 1 Invidios. 2 Gelos (2). 3 Dușmănos. 4 Intrigant. 5 Certăreț (2).
zavístnic, ~ă [At: VARLAAM, C. 362 / V: (înv) zavisnic, zavistie, -tru2, -tuvnic, zăvisnic, zăv- / Pl: ~ici, -ice / E: vsl завистьникъ] 1-2 smf, a (îrg) Invidios. 3-4 smf, a (îrg) Gelos. 5-6 smf, a (îrg) Dușmănos. 7-8 smf, a Intrigant. 9-10 smf, a (îrg) Certăreț (1-2). 11-12 a (îrg; d. acțiuni ale oamenilor) Zavistios (11-13). 14 smf (înv) Rival. 15 a (Reg) Care face șotii (1) Si: (reg) șotelnic.
ZAVISTÍC, -Ă adj. v. zavistnic.
ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și reg.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Din sl. zavistĭnikŭ.
ZAVÍSTIC, -Ă, adj. v. zavistnic.
ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv.) Invidios, pizmaș, intrigant, zavistuitor. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Din sl. zavistĩnikŭ.
ZAVÍSTIC, -Ă adj. v. zavistnic.
ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -e, adj. (Învechit și arhaizant) Invidios, pizmaș; intrigant. Vecinii mei sînt ca și el niște bătrîni ursuzi și zavistnici. CARAGIALE, P. 128. ◊ (Substantivat) Oare oamenii drepți, plini de bun simț, trebuie să asculte niște zavistnici? CONTEMPORANUL, II 323. ◊ (Fig.) Trotușul, ca tot ce este mare și frumos, are și el zavistnicii săi... Slănicul și Vălcica. NEGRUZZI, S. I 316. – Variantă: (învechit) zavístic, -ă (HOGAȘ, M. N. 143, NEGRUZZI, S II 210) adj.
ZAVÍSTIC, -Ă adj. v. zavistnic.
ZAVÍSTNIC, -Ă, zavistnici, -ce, adj. (Înv. și arh.) Invidios, pizmaș; intrigant. [Var.: zavístic, -ă adj.] – Slav (v. sl. zavistĩnikŭ).
zavístnic (înv., reg.) (-vist-nic) adj. m., pl. zavístnici; f. zavístnică, pl. zavístnice
zavístnic adj. m. (sil. mf.-vist-), pl. zavístnici; f. sg. zavístnică, pl. zavístnice
ZAVÍSTNIC adj. v. gelos, invidios, pizmaș, pizmuitor, ranchiunos.
ZAVÍSTNIC adj., s. v. intrigant.
ZAVÍSTNIC ~că (~ci, ~ce) și substantival înv. 1) Care manifestă zavistie; pizmaș; invidios. 2) Care acționează cu zavistie; care face intrigi. /<sl. zavistinicu
zavistnic a. invidios (CAR.). [Slav. ZAVISTĬNIKŬ].
zavis(t)lív, -ă adj. (vsl. zavistĭlivŭ). Dos. Zavistnic.
zavís(t)nic, -ă adj. (vsl. zavistĭnikŭ). Invidios. – Și zavistos (Od.).
zavistnic adj. v. GELOS. INVIDIOS. PIZMAȘ. PIZMUITOR. RANCHIUNOS.
zavistnic adj., s. v. INTRIGANT.

zavistic dex

Intrare: zavistnic
zavistos adjectiv
zavistliv adjectiv
zavisliv adjectiv
zavisnic adjectiv
zavistic adjectiv
zavistnic adjectiv
  • silabisire: za-vist-nic