ZAVERGISÍ, zavergisesc, vb. IV. Refl. (Învechit, rar) A deveni revoltat, răzvrătit. [Paraponisitul:] Nu vrea să zică că m-am lepădat de hristoitie, că m-am zavergisit. ALECSANDRI, T. 92.
A SE ZAVERGISÍ mă ~ésc refl. ist. A face zaveră; a se ridica la luptă (împotriva nedreptăților, abuzurilor, asupritorilor etc.); a se răzvrăti; a se răscula. /Din zavergiu