Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

12 defini╚Ťii pentru zavergiu

zaverg├şu sm [At: HELIADE, O. II, 365 / Pl: ~├şi / E: zaver─â + -giu] 1 (Pop) Eterist (I). 2 (Pgn) R─âzvr─âtit (1). 3 (├Ävp; pcf cu zavragiu) Scandalagiu.
ZAVERG├ŹU, zavergii, s. m. Revolu╚Ťionar grec din 1821; p. gener. r─âsculat, r─âzvr─âtit. ÔÇô Zaver─â + suf. -giu.
ZAVERG├ŹU, zavergii, s. m. Revolu╚Ťionar grec din 1821: p. gener. r─âsculat, r─âzvr─âtit. ÔÇô Zaver─â + suf. -giu.
ZAVERG├ŹU, zavergii, s. m. Revolu╚Ťionar grec din 1821; p. ext. r─âsculat, revolu╚Ťionar. Caravia, cum vede c─â-i vine ajutor, ia curaj, atac─â pe carafefizi (= voluntari turci din timpul eteriei) cu 800 de zavergii c─âl─âri. GHICA, S. 114. La c├«╚Ťi se-nmuiase pe cale v├«na Puser─â pe d├«n╚Öii turcii m├«na: Mindri zavergii prin mun╚Ťi Z─âceau d-o palm─â mai scur╚Ťi! TEODORESCU, P. P. 487.
ZAVERG├ŹU, zavergii, s. m. Revolu╚Ťionar grec din 1821; p. ext. r─âsculat, r─âzvr─âtit. ÔÇô Din zaver─â + suf. -giu.
zaverg├şu s. m., art. zaverg├şul; pl. zaverg├şi, art. zaverg├şii (-gi-ii)
zaverg├şu s. m., art. zaverg├şul; pl. zaverg├şi, art. zaverg├şii
ZAVERG├ŹU adj., s. v. r─âsculat, r─âzvr─âtit, rebel, revoltat.
ZAVERG├ŹU ~i m. 1) ist. Participant la zaver─â. 2) fig. Persoan─â care ia parte la o rebeliune; r─âzvr─âtit; rebel. /zaver─â + suf. ~giu
zavergiu m. 1. osta╚Ö din armata lui Ipsilante: locuitorii fugiau ├«n toate p─âr╚Ťile dinaintea zavergiilor ╚Öi pandurilor GHICA; 2. rebel; 3. fig. cat─â-ceart─â, g├ólcevitor. [Forma╚Ťiune analogic─â din Zaver─â].
zaverg├ş┼ş m. (d. zaver─â). Vech─ş. Revolu╚Ťionar din zaver─â, eterist. Az─ş. Fig. (pop. zavragi┼ş). Scandalagi┼ş.
zavergiu adj., s. v. R─éSCULAT. R─éZVR─éTIT. REBEL. REVOLTAT.

Zavergiu dex online | sinonim

Zavergiu definitie

Intrare: zavergiu
zavergiu substantiv masculin admite vocativul