zavergíu sm [At: HELIADE, O. II, 365 / Pl: ~íi / E: zaveră + -giu] 1 (Pop) Eterist (I). 2 (Pgn) Răzvrătit (1). 3 (Îvp; pcf cu zavragiu) Scandalagiu.

ZAVERGÍU, zavergii, s. m. Revoluționar grec din 1821; p. gener. răsculat, răzvrătit. – Zaveră + suf. -giu.

ZAVERGÍU, zavergii, s. m. Revoluționar grec din 1821: p. gener. răsculat, răzvrătit. – Zaveră + suf. -giu.

ZAVERGÍU, zavergii, s. m. Revoluționar grec din 1821; p. ext. răsculat, revoluționar. Caravia, cum vede că-i vine ajutor, ia curaj, atacă pe carafefizi (= voluntari turci din timpul eteriei) cu 800 de zavergii călări. GHICA, S. 114. La cîți se-nmuiase pe cale vîna Puseră pe dînșii turcii mîna: Mindri zavergii prin munți Zăceau d-o palmă mai scurți! TEODORESCU, P. P. 487.

ZAVERGÍU, zavergii, s. m. Revoluționar grec din 1821; p. ext. răsculat, răzvrătit. – Din zaveră + suf. -giu.

zavergíu s. m., art. zavergíul; pl. zavergíi, art. zavergíii (-gi-ii)

zavergíu s. m., art. zavergíul; pl. zavergíi, art. zavergíii

ZAVERGÍU adj., s. v. răsculat, răzvrătit, rebel, revoltat.

ZAVERGÍU ~i m. 1) ist. Participant la zaveră. 2) fig. Persoană care ia parte la o rebeliune; răzvrătit; rebel. /zaveră + suf. ~giu

zavergiu m. 1. ostaș din armata lui Ipsilante: locuitorii fugiau în toate părțile dinaintea zavergiilor și pandurilor GHICA; 2. rebel; 3. fig. cată-ceartă, gâlcevitor. [Formațiune analogică din Zaveră].

zavergíŭ m. (d. zaveră). Vechĭ. Revoluționar din zaveră, eterist. Azĭ. Fig. (pop. zavragiŭ). Scandalagiŭ.

zavergiu adj., s. v. RĂSCULAT. RĂZVRĂTIT. REBEL. REVOLTAT.