zaveră definitie

14 definiții pentru zaveră

zavéră sf [At: (a. 1830) IORGA, S. D. XV, 25 / V: zea~ / Pl: ~re / E: bg завера] 1 (îvp) Mișcarea revoluționară de la 1821 organizată împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în țările românești). 2 (Pgn) Revoltă (1). 3 (îlav) De când cu ~a De mult. 4 (Fam) Agitație (1). 5 Gălăgie (1).
ZAVÉRĂ, zavere, s. f. Nume dat Revoluției de la 1821 împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în Țările Române); p. gener. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Din sb., bg. zavera.
ZAVÉRĂ, zavere, s. f. (Înv. și reg.) Nume dat răscoalei organizate de greci în 1821 împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în țările românești); p. gener. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Din scr., bg. zavera.
ZAVÉRĂ, zavére, s. f.v. eterie.
ZAVÉRĂ, zavere, s. f. (Învechit și arhaizant) Nume dat răscoalei organizate de greci în 1821 împotriva stăpînirii turcești (cu ramificație și în țările noastre, v. eterie); p. ext. răscoală, răzvrătire. Așa a dus-o câțiva ani, pînă în anul zaverei. GALACTION, O. I 291. Parcă s-a mai depărtat zavera! CARAGIALE, O. I 98. Pe acest deal, Smarandă, am fugit în vremea zaverei cu mă-ta, cu tine și frate-tău Ioan, de frica unei cete de turci. CREANGĂ, O. A. 43. De la zaveră ei lepădase lebadeaua și tombatera și se îmbrăcase nemțește. GHICA, S. 258.
ZAVÉRĂ, zavere, s. f. (Înv. și arh.) Nume dat răscoalei organizate de greci în 1821 împotriva stăpânirii turcești (cu ramificație și în țările noastre); p. ext. revoltă, răscoală, răzvrătire. – Bg., sb. zavera.
zavéră (înv.) s. f., g.-d. art. zavérei; pl. zavére
zavéră s. f., g.-d. art. zavérei; pl. zavére
ZAVÉRĂ s. v. răscoală, răsculare, răzmeriță, răzvrătire, rebeliune, revoltă.
zavéră (-re), s. f.1. Răscoală grecească de la 1821 contra asupririi turcești. – 2. Răscoală, răzvrătire. Bg. zavĕra (Cihac, II, 471; Tiktin). – Der. zaverisi, vb. refl. (a se răscula, a se ridica); zavergiu (var. zavragiu), s. m. (partizan al mișcării grecești de eliberare de la 1821; răzvrătit, rebel, răsculat), cu suf. tc. -giu.
ZAVÉRĂ ~e f. 1) ist. Răscoală a grecilor, din 1821, împotriva jugului turcesc; eterie. 2) fig. Acțiune violentă împotriva unei nedreptăți; revoltă; răzvrătire; rebeliune. 3) fig. Lipsă de ordine; dezordine; debandadă. /<bulg. zavera
Zavera f. 1. revoluțiunea grecească din Principate, sub conducerea lui Al. Ipsilante, izbucnită la 1821 cu scopul de a libera Grecia de sub jugul otoman: pe acest deal am fugit în vremea Zaverei CR.; 2. fig. revoluțiune în genere: strigă și prin somn că a venit zavera AL. [Slav. ZA VÌERA, pentru credință]. V. Eterie.
zavéră f., pl. ĭ și e (bg. zavĭera, complot, d. vĭera, fidelitate). Revoluțiunea Grecilor la 1821, Eteria. Fig. Fam. Tumult, dezordine: ce zaveră e asta?
zave s. v. RĂSCOALĂ. RĂSCULARE. RĂZMERIȚĂ. RĂZVRĂTIRE. REBELIUNE. REVOLTĂ.

zaveră dex

Intrare: zaveră
zaveră substantiv feminin