zaton definitie

16 definiții pentru zaton

zatón sn vz zăton
zatóni1 sn vz zăton
ZĂTÓN, zătoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung și îngust pe țărmul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pământ. ♦ Loc din cursul unui râu cu apă domoală și adâncă, unde se pot adăposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitură în malul unui râu, unde se adună peștele. 2. Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se așază în râu pentru prinderea peștelui; p. ext. locul astfel îngrădit. Zătoane circulare. – Din rus., ucr. zaton.
ZĂTÓN, zătoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung și îngust pe țărmul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pământ. ♦ Loc din cursul unui râu cu apă domoală și adâncă, unde se pot adăposti iarna vasele plutitoare. ♦ Scobitură în malul unui râu, unde se adună peștele. 2. Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Spec. Îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se așază în râu pentru prinderea peștelui; p. ext. locul astfel îngrădit. Zătoane circulare. – Din rus., ucr. zaton.
ZĂTÓN, zătoane, s. n. (Regional) 1. Lac lung și îngust pe litoralul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pămînt. Loc din cursul unui rîu, cu apă domoală și adîncă, unde pot ierna vasele plutitoare. Scobitură în malul unui rîu, unde se adună peștele. Locurile... unde crapul se cîrduiește iarna pe sub gheață se numesc zătoane. ANTIPA, P. 560. 2. Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se așază în rîu pentru prinderea peștelui; p. ext. locul astfel îngrădit. Te-am învățat să folosești sculele de goană și cele de zătoane după timp, cu cinstea ce se cuvine meșteșugului nostru. DAVIDOGLU, O. 25.
ZĂTÓN, zătoane, s. n. (Reg.) 1. Lac lung și îngust pe litoralul mării, despărțit de mare numai printr-o limbă îngustă de pământ. ♦ Loc din cursul unui râu, cu apă domoală și adâncă, unde pot ierna vasele plutitoare. ♦ Scobitură în malul unui râu, unde se adună peștele. 2. Zăgaz făcut spre a abate sau a opri apa din cursul ei. ♦ Îngrăditură din stuf sau din nuiele, care se așază în râu pentru prinderea peștelui; p. ext. locul astfel îngrădit. Zătoane circulare. – Rus, ucr. zaton.
zătón (reg.) s. n., pl. zătoáne
zătón s. n., pl. zătoáne
ZĂTÓN s. v. ostreț.
ZĂTÓN ~oáne n. 1) Lac situat în lungul țărmului mării și despărțit de mare printr-o fâșie de uscat. 2) Loc pe cursul unui râu, cu apă domoală și adâncă. 3) pop. Construcție făcută transversal pe cursul unei ape (pentru a opri apa sau a regla nivelul ei); baraj; stăvilar; zăgaz. 4) Îngrăditură în apă făcută special pentru a opri și prinde peștele. /<rus., ucr. zaton
zaton n. îngrădire de ținut peștele în timpul iernii. [Rus. ZATONŬ, locul inundat de revărsarea unui râu].
zatón, -nésc, V. zăton, -nesc.
zătón și zatón n., pl. oane (sîrb. zaton, golf, de unde și ung. zatony, bancă de nisip. V. zătulă). Dun. Braț de răŭ închis la un capăt de natură saŭ de oamenĭ p. a prinde peștele. (Poate fi și o parte din mal îngrădit p. acelașĭ scop): apa a cuprins tot grindu pînă la zatonu de lîngă sălciĭ (CL. 1916, 616). Nț. (zăton). Anafor. – La Dun. de jos și zătún, pl. e și urĭ. V. japșă.
zăton s. v. OSTREȚ.
zatón, (zăton), s.n. – (reg.) 1. Vad, trecătoare (Iuga, 2008). 2. Braț de râu închis la un capăt. – Din rus, ucr. zatonǔ „locul inundat la revărsarea unui râu” (Șăineanu, DLRM, DEX, MDA).
zătón, zătoane, s.n. – (reg.) Zăgaz făcut pentru a abate sau a opri apa în cursul ei; vad, trecătoare. – Din ucr., rus. zaton (DLRM, DEX); cf. magh. zátony (Bud, 1908) < srb. zaton „golf” (Scriban); din sl. zatonǔ (MDA).

zaton dex

Intrare: zăton
zătun 2 pl. -uri substantiv neutru
zătun 1 pl. -e substantiv neutru
zaton substantiv neutru
zăton substantiv neutru