Dicționare ale limbii române

4 definiții pentru zatocenie

zatocénie sf [At: M. COSTIN, O. 248 / Pl: ~ii / E: rs заточение] (Rsî) (1-7) Exil (1-7).
ZATOCÉNIE s. v. exil, exilare, pribegie, surghiun, surghiunire.
zatocénie f. (rus. zatočenie, id.). Exil (Cost.).
zatocenie s. v. EXIL. EXILARE. PRIBEGIE. SURGHIUN. SURGHIUNIRE.

Zatocenie dex online | sinonim

Zatocenie definitie

Intrare: zatocenie
zatocenie substantiv feminin