zastávă sf [At: AR (1831), 902/13 / Pl: ~ve / E: rs застава] (Rsî) 1-2 Barieră (1-2).

zastávă, zastáve, s.f. (înv.) 1. vamă. 2. steag.

zastávă f., pl. e (rus. rut. zastáva, casa vămiĭ. V. zăstăvesc, stavă). Sec. 19. Vamă: a lua cu chirie încăperea de zid aflată la zastavele portuluĭ Galațĭ (Mon. Of. al Mold. 3, 820, 13 Nov. 1861, pag. 1307, col. 3). Șerbia (după sîrb.). Steag.