zarzavat definitie

17 definiții pentru zarzavat

zarzavát sn [At: (a. 1792) IORGA, S. D. XIV, 133 / V: (reg) zărzăv-, (înv) zer~ / Pl: ~uri și (reg) ~e / E: tc zarzavat, zerzevat, bg зарзават, зерзеват] 1 (De obicei csc) Plante comestibile, cultivate în grădini, sere, loturi specializate etc. de la care se consumă mai ales frunzele sau rădăcinile Si: verdețuri. 2 (Pex; șîs – de supă) Rădăcină de morcov, pătrunjel, păstârnac, țelină etc. (folosită la prepararea supei). 3 (Fig; im) Garnitură de flori artificiale cu care se împodobesc uneori pălăriile de damă.
ZARZAVÁT, zarzavaturi, s. n. (Cu sens colectiv) Plante comestibile, cultivate în grădini, de la care se consumă mai ales frunzele și rădăcinile; verdețuri. – Din tc., bg. zerzevat.
ZARZAVÁT, zarzavaturi, s. n. Plante comestibile, cultivate în grădini, de la care se consumă mai ales frunzele și rădăcinile; verdețuri. – Din tc., bg. zarzevat.
ZARZAVÁT, zarzavaturi, s. n. (Cu sens colectiv) Plante comestibile, cultivate în grădini (v. legumă); (în special la sg.) rădăcini de morcovi, pătrunjel, păstîrnac, care se fierb în supă. Grădină de zarzavat. ▭ Zărirăm între tufari, într-un capăt de grădină, o femeie... Ne privi lung... și trecu înainte prin împărăția zarzavaturilor ei. SADOVEANU, O. VII 267. Mama lui Abu-Hasan, pricepută la bucătărie, le-a dat trei feluri de mîncări: niște porumbei gătiți cu zarzavaturi și cu orez, apoi o gîscă la tavă și pe urmă un clapon fript. CARAGIALE, O. III 63. Un gospodar s-apucase să-și facă un beci în pămînt pentru ținut zarzavaturi. ȘEZ. I 286. ♦ Fig. (Depreciativ) Garnitură de flori artificiale cu care se împodobesc uneori pălăriile femeiești. Ai văzut ce rău îi venea pălăria? Ce era zarzavatul ăla? BASSARABESCU, V. 9.
ZARZAVÁT, zarzavaturi, s. n. Plante comestibile, cultivate în grădini; legume, verdețuri. – Tc. zerzavat.
zarzavát s. n. pl. zarzaváturi
zarzavát s. n., pl. zarzaváturi
ZARZAVÁT s. verdețuri (pl.). (Legume și ~uri.)
zarzavát (-turi), s. n. – Verdeață, legume. – Mr. zărzavate, megl. zărzăvat. Tc. (per.) zarzavat (Roesler 592; Șeineanu, II, 388; Lokotsch 1747), cf. ngr. ζαρζαβάτι, bg., sb. zarzavat. – Der. zarzavagiu, s. m. (vÎnzător de fructe și verdețuri), din tc. zarzavatci.
ZARZAVÁT ~uri n. 1) mai ales la pl. Grup de plante cultivate în grădină și folosite în alimentație (reprezentanți: pătlăgica, castravetele, varza etc.); legume; verdețuri. 2) Plantă din acest grup. /<turc. zerzevat
zarzavat n. pl. legume: vezi de zarzavaturile dela bucătărie ISP. [Turc. ZARZAVAT, lit. verdețuri].
zarzavát n., pl. urĭ (turc. zarzavat, zerzevat, d. pl. ar. sebzevat, care vine d. pers. sebze, zarzavat, d. sebz, verde). Legume, verdeață: un cîmp de zarzavat, un chilogram de zarzavat. Pl. Felurĭ de zarzavat. – Și zerz- (Doc).
zerzavát, V. zarzavat.
ZARZAVAT s. verdețuri (pl.). (Legume și ~turi.)
zarzavát s. n. (arg.) ◊ „[...] din pricină că dolarii sunt verzi au fost numiți «verdeață», apoi «zarzavat», iar cei care îi schimbă se numesc «zarzavagii»! Modeștilor hoți de buzunare, «găinarilor» adică, li se spune elevat «avicultori»!” R.l. 5 IX 91 p. 4
seară de zarzavat expr. (prst.) seară fără clienți / cu câștiguri slabe.
zarzavat, zarzavaturi s. n. 1. (intl.) bani mărunți, mărunțiș. 2. (prst.) lipsă de câștiguri, jenă financiară a stabilimentului. 3. lucru lipsit de importanță. 4. dolari.

zarzavat dex

Intrare: zarzavat
zerzavat substantiv neutru
zarzavat substantiv neutru