zarvă definitie

16 definiții pentru zarvă

zárbă sf vz zarvă
zarfă2 sf vz zarvă
zárvă sf [At: VARLAAM, C. 432 / V: (Înv) ~rbă, ~rfă2, zeárvă / Pl: ~ve, (rar) zắrvi / E: ns cf ucr зарва „ruptură”, зарватисия „a se rupe; a începe gâlceava”] 1 (Îvp) Zgomot (8). 2 Mișcare intensă în toate direcțiile efectuată de oameni, de vehicule etc. Si: agitație (1), frământare (9), vâlvă, (reg) zavăt (2), zarvură (2). 3 Schimb de cuvinte (aspre) între două sau mai multe persoane Si: ceartă (1), discuție (5), (pop) gâlceavă (2), scandal, sfadă, vorbă.
ZÁRVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot mare, hărmălaie, tărăboi; p. ext. mișcare, agitație, tulburare, frământare. 2. Ceartă, scandal, gâlceavă. – Cf. ucr. zarva.
ZÁRVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot mare, hărmălaie, tărăboi; p. ext. mișcare, agitație, tulburare, frământare. 2. Ceartă, scandal, gâlceavă. – Cf. ucr. zarva.
ZÁRVĂ s. f. 1. Zgomot, gălăgie; p. ext. frămîntare, mișcare, agitație. Era de altfel o casă de țară depărtată de orice zarvă orășenească. CĂLINESCU, E. 308. În ograda cu zid de piatră a hanului, era o zarvă de gospodărie mare. SADOVEANU, O. VII 52. În toate părțile – e mișcare, zarvă – freamătul muncii. Sute de brațe harnice desfundă comorile pămîntului. VLAHUȚĂ, O. A. II 154. 2. Ceartă, gîlceavă. Ce-i asta? a întrebat uimit arendașul pe cei cîțiva oameni cari pîndeau înfricați zarva din dugheană, popa, v. 14. Din toată nunta nu se alese decît o zarvă și o ceartă. ISPIRESCU, U. 7.
ZÁRVĂ s. f. 1. Gălăgie, zgomot; p. ext. mișcare, agitație, tulburare. 2. Ceartă, gâlceavă. – Comp. ucr. zarva.
zárvă s. f., g.-d. art. zárvei
zárvă s. f., g.-d. art. zárvei
ZÁRVĂ s. 1. v. hărmălaie. 2. v. agitație. 3. v. ceartă.
zárvă (-ve), s. f.1. Gălăgie, larmă. – 2. Ceartă, gîlceavă. Sl. zarŭvati, de la rŭvati „a lupta” (Miklosich, Lexicon, 807; Cihac, II, 470; Conev 95), cf. slov. zrvati. – Der. zărvăi (var. zărvui), vb. (a face zgomot); zărvi, vb. (a lupta), înv.; zărghit, adj. (țicnit), în Mold., pare să fie o pronunțare locală a lui zărvit (Tiktin); dar această explicație nu este foarte convingătoare.
ZÁRVĂ s. f. ~ (din sl. zarŭvati < rŭvati = a (se) lupta; cf. slovac. zrvati)
ZÁRVĂ ~ e f. 1) Zgomot mare (de glasuri, de mijloace de transport etc.); larmă; gălăgie. 2) Schimb de vorbe răstite (între două sau mai multe persoane); ceartă. [G.-D. zarvei] /cf. ucr. zarva
zarvă f. larmă, tumult. [Origină necunoscută].
zárvă f., pl. e (d. zărvuĭesc). Vechĭ. Ceartă, gîlceavă. Azĭ. Tumult, zăhăĭală, agitațiune: mocanu se uluise de atîta zarvă: trenurĭ și ĭar treburĭ, caĭ, tunurĭ, căruțe, corniștĭ care bucĭumaŭ ca arhangheliĭ la judecata din urmă (Sov. 231). – Și zárvură, pl. ĭ (Munt. est).
ZARVĂ s. 1. balamuc, gălăgie, hărmălaie, huiet, larmă, scandal, tămbălău, tărăboi, tevatură, tumult, vacarm, vuiet, zgomot, (rar) larmăt, (astăzi rar) strigare, (pop. și fam.) chiloman, (înv. și reg.) toi, (reg.) haraiman, hălălaie, hărhălaie, toiet, toloboată, tololoi, (Mold., Bucov. și Transilv.) holcă, (Transilv.) lolotă, (înv.) calabalîc, dandana, dănănaie, dăndănaie, gîlceavă, (fig.) țigănie, (arg.) năsulie. (Era o ~ de nedescris.) 2. agitație, frămîntare, tulburare, vîlvă. (Din nimic s-a stîrnit o ~.) 3. ceartă, discuție, vorbă, (pop.) gîlceavă, sfadă. (Multă ~ s-a făcut între ei pentru mine.)

zarvă dex

Intrare: zarvă
zarvură 2 pl. -i substantiv feminin
zarvă substantiv feminin (numai) singular