zarafír sn [At: ȘIO II1, 386 / Pl: ~uri / E: tc seraser cf fir] (Pop) 1 Fir de aur. 2 (Pex) Brocart.

ZARAFÍR, zarafiruri, s. n. (Pop.) Fir de aur; p. ext. stofă țesută cu astfel de fir; brocart. – Cf. tc. zer „aur”, rom. fir.

ZARAFÍR, zarafiruri, s. n. (Pop.) Fir de aur; p. ext. stofă țesută cu astfel de fir; brocart. – Cf. tc. zer „aur”, rom. fir.

ZARAFÍR, zarafiruri, s. n. (Popular) Fir de aur; p. ext. stofă țesută cu astfel de fir; brocart. Ș-a cumpărat... zarafiruri. SEVASTOS, N. 126. Baba slabă și-nfocată... Și-n zarafir îmbrăcată. TEODORESCU, P. P. 518.

ZARAFÍR, zarafiruri, s. n. (Pop.) Fir de aur; p. ext. stofă țesută cu astfel de fir; brocart. – Tc. zer „aur” + fir.

zarafír (pop.) s. n., pl. zarafíruri

zarafír s. n., pl. zarafíruri

ZARAFÍR s. v. brocart.

zarafir n. fir de aur: la cuvinte apropiată și’n zarafir îmbrăcată POP. [Turc. ZER, aur (cf. bașfir)].

zarafír n., pl. urĭ (turc. pers. zer, aur și -afir, ca’n baĭbafir. V. zarmacup, zarnacadea). Vechĭ. Baĭbafir, fir de aur (de brodat). Stofă brodată cu aur (pl. și -e).

zarafir s. v. BROCART.