zaraf definitie

2 intrări

16 definiții pentru zaraf

zaráf sm [At: (a. 1727) IORGA, S. D. X, 415 / V: zăr~ (S și: săráf) / S și: sa~ / Pl: ~i / E: tc sarraf] (Îvp) 1 Casier al vistieriei. 2 (Gmț) Membru al grupului de colindători, care strânge banii. 3 Persoană care se îndeletnicea cu schimbarea banilor. 4-5 Bancher (1-2). 6-7 (Reg) Bijutier (1-2).
ZARÁF, zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se ocupa cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Din tc. sarraf.
ZARÁF, zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se îndeletnicea cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Din tc. sarraf.
ZARÁF, zarafi, s. m. 1. (Învechit și arhaizant) Persoană care se îndeletnicea cu schimbul banilor; p. ext., cămătar. Meșterul Tadeus a tras punga și a numărat, frunte lîngă frunte, zarafului, douăzeci și șase de taleri. SADOVEANU, N. P. 217. Au venit și mulți negustori turci. Aceștia erau însă, mai ales, zarafi și vînzători de lucruri mici și scumpe. GALACTION, O. I 261. Ieșeam de la un zaraf al meu, coboram scara și grăbeam s-ajung la locul unde mi-am lăsat cabrioletul. C. PETRESCU, A. R. 38. 2. (Învechit) Casier al vistieriei. Am dat zarafului (casierului) de la Cochii Vechi lei 1000. FILIMON, C. 230. Zarafii s-a pribegit, Nu mai ne vine dijmărit. MAT. FOLK. 97.
ZARÁF, zarafi, s. m. (Înv.) 1. Persoană care se îndeletnicea cu schimbul banilor; p. ext. cămătar. 2. Casier al vistieriei. – Tc. sarraf.
zaráf (înv.) s. m., pl. zaráfi
zaráf s. m., pl. zaráfi
ZARÁF s. (înv.) târgar. (~ul schimba banii.)
ZARÁF s. v. bancher, cămătar.
zaráf (-fi), s. m. – Cămătar. bancher. – Mr. săraf, megl. zăraf. Tc. (arab.) sarraf (Roesler 592; Șeineanu, II, 386; Ronzevalle 110), cf. ngr. ζαράφι, alb., bg., sb. saraf. – Der. zărăfie, s. f. (localul zarafului; cămătărie); zaraflîc, s. n. (schimb, speculație cu bani).
ZARÁF ~i m. înv. 1) Persoană care se ocupa cu schimbul banilor. 2) Persoană care se îndeletnicea cu împrumutul de bani în schimbul unei camete; cămătar. 3) Casier la o vistierie. /<turc. sarraf
zaraf m. 1. bancher (azi mai mult ironic): zarafii armeni și ovrei năpădesc pe cel căzut GHICA; 2. cel ce schimbă bani (în piață). [Turc. SARAF].
zaráf m. (vechĭ și saraf, d. turc. saraf, ar. sarraf; ngr. saráfis, alb. bg. sîrb. saraf). Schimbător de banĭ în schimbu unuĭ mic folos. V. bancher, tîrgar.
zaraf s. v. BANCHER. CĂMĂTAR.
ZARAF s. (înv.) tîrgar. (~ schimba banii.)
ZARAF, A., 1741 (Ins 317), < subst.; Zărăfoaia s.

zaraf dex

Intrare: Zaraf
Zaraf
Intrare: zaraf
zaraf substantiv masculin admite vocativul