Dic╚Ťionare ale limbii rom├óne

2 intr─âri

16 defini╚Ťii pentru zaraf

zar├íf sm [At: (a. 1727) IORGA, S. D. X, 415 / V: z─âr~ (S ╚Öi: s─âr├íf) / S ╚Öi: sa~ / Pl: ~i / E: tc sarraf] (├Ävp) 1 Casier al vistieriei. 2 (Gm╚Ť) Membru al grupului de colind─âtori, care str├ónge banii. 3 Persoan─â care se ├«ndeletnicea cu schimbarea banilor. 4-5 Bancher (1-2). 6-7 (Reg) Bijutier (1-2).
ZAR├üF, zarafi, s. m. (├Änv.) 1. Persoan─â care se ocupa cu schimbul banilor; p. ext. c─âm─âtar. 2. Casier al vistieriei. ÔÇô Din tc. sarraf.
ZAR├üF, zarafi, s. m. (├Änv.) 1. Persoan─â care se ├«ndeletnicea cu schimbul banilor; p. ext. c─âm─âtar. 2. Casier al vistieriei. ÔÇô Din tc. sarraf.
ZAR├üF, zarafi, s. m. 1. (├Änvechit ╚Öi arhaizant) Persoan─â care se ├«ndeletnicea cu schimbul banilor; p. ext., c─âm─âtar. Me╚Öterul Tadeus a tras punga ╚Öi a num─ârat, frunte l├«ng─â frunte, zarafului, dou─âzeci ╚Öi ╚Öase de taleri. SADOVEANU, N. P. 217. Au venit ╚Öi mul╚Ťi negustori turci. Ace╚Ötia erau ├«ns─â, mai ales, zarafi ╚Öi v├«nz─âtori de lucruri mici ╚Öi scumpe. GALACTION, O. I 261. Ie╚Öeam de la un zaraf al meu, coboram scara ╚Öi gr─âbeam s-ajung la locul unde mi-am l─âsat cabrioletul. C. PETRESCU, A. R. 38. 2. (├Änvechit) Casier al vistieriei. Am dat zarafului (casierului) de la Cochii Vechi lei 1000. FILIMON, C. 230. Zarafii s-a pribegit, Nu mai ne vine dijm─ârit. MAT. FOLK. 97.
ZAR├üF, zarafi, s. m. (├Änv.) 1. Persoan─â care se ├«ndeletnicea cu schimbul banilor; p. ext. c─âm─âtar. 2. Casier al vistieriei. ÔÇô Tc. sarraf.
zaráf (înv.) s. m., pl. zaráfi
zaráf s. m., pl. zaráfi
ZARÁF s. (înv.) târgar. (~ul schimba banii.)
ZARÁF s. v. bancher, cămătar.
zar├íf (-fi), s. m. ÔÇô C─âm─âtar. bancher. ÔÇô Mr. s─âraf, megl. z─âraf. Tc. (arab.) sarraf (Roesler 592; ╚śeineanu, II, 386; Ronzevalle 110), cf. ngr. ╬Â╬▒¤ü╬Ȥć╬╣, alb., bg., sb. saraf. ÔÇô Der. z─âr─âfie, s. f. (localul zarafului; c─âm─ât─ârie); zarafl├«c, s. n. (schimb, specula╚Ťie cu bani).
ZARÁF ~i m. înv. 1) Persoană care se ocupa cu schimbul banilor. 2) Persoană care se îndeletnicea cu împrumutul de bani în schimbul unei camete; cămătar. 3) Casier la o vistierie. /<turc. sarraf
zaraf m. 1. bancher (azi mai mult ironic): zarafii armeni ╚Öi ovrei n─âp─âdesc pe cel c─âzut GHICA; 2. cel ce schimb─â bani (├«n pia╚Ť─â). [Turc. SARAF].
zar├íf m. (vech─ş ╚Öi saraf, d. turc. saraf, ar. sarraf; ngr. sar├ífis, alb. bg. s├«rb. saraf). Schimb─âtor de ban─ş ├«n schimbu unu─ş mic folos. V. bancher, t├«rgar.
zaraf s. v. BANCHER. C─éM─éTAR.
ZARAF s. (înv.) tîrgar. (~ schimba banii.)
ZARAF, A., 1741 (Ins 317), < subst.; Z─âr─âfoaia s.

Zaraf dex online | sinonim

Zaraf definitie

Intrare: Zaraf
Zaraf
Intrare: zaraf
zaraf substantiv masculin admite vocativul