dzáră sf vz zară

zar2 sn [At: LB / V: (reg) záră / Pl: ~uri / E: mg zér] 1 (Pop) Mecanism montat la ușă, la poartă etc. pentru a o închide Si: broască (23), zăvor (1). 2 Lanț cu lacăt. 3-4 (Reg) Clanță (1-2). 5 (Trs) Sistem de bârne dispuse într-un anumit fel, care se folosește la oprirea plutelor lungi.

záră1 sf [At: ANON. CAR. / V: (reg) d~, dzárî, zeá~ / Pl: ~re / E: ns cf zer] (Pop) 1-2 Zer (1, 5). 3 Lapte bătut. 4 (Mol) Brânzeturi (1).

záră2 sf vz zar2

ZAR2, zaruri, s. n. (Reg.) Broască de la ușă. – Din magh. zár.

ZÁRĂ s. f. (Pop.) Lichid albicios și acrișor care rămâne după ce s-a ales untul. – Cf. alb. dhallë.

ZAR2, zaruri, s. n. (Reg.) Broască de la ușă. – Din magh. zár.

ZÁRĂ s. f. Lichid albicios și acrișor care rămâne după ce s-a ales untul. – Cf. alb. dhallë.

ZAR2, zaruri, s. n. (Transilv.) Broasca de la ușă (împreună cu clanța). Și vîrîră cheia cea ruginită în zar (broască) și suciră o dată, de două ori, de trei ori, și de-abia putură deschide ușa aceea. RETEGANUL, P. II 5.

ZÁRĂ s. f. Lichid albicios și acrișor care rămîne după ce s-a ales untul din smîntînă. Tot în acel blid se turnă zară-n care se dumică mămăligă. RETEGANUL, P. I 65. Uit’te oleacă de zară, mînîncă și pace! CONTEMPORANUL, VIIII 5. Cînd zara e proaspătă și groasă, se mănîncă cu mămăligă. Unii săteni vara beu zară proaspătă. ȘEZ. VII 98.

ZAR2, zaruri, s. n. (Reg.) Broasca de la ușă. – Magh. zár.

ZÁRĂ s. f. Lichid albicios și acrișor care rămâne după ce s-a ales untul din smântână. – Comp. alb. dhallë.

zar s. n., pl. záruri

záră (lichid) (pop.) s. f., g.-d. art. zárei

zar (la joc, la ușă) s. n., pl. záruri

záră s. f., g.-d. art. zárei

ZAR s. v. broască.

ZÁRĂ s. v. zer.

ZÁRĂ f. Lichid albicios și acrișor care rămâne după alegerea untului din smântână. /Cuv. autoht.

zar n. Tr. broască la uși. [Ung. ZÁR].

zară f. lapte acru ce s’alege din laptele bătut. [Tras din zer].

zară f. zare: o zară de foc ISP.

2) zar n., pl. urĭ (ung. zár). V. zăvor.

záră f., pl. inuzitat zărĭ (înrudit cu alb. dhală, lapte acrit, de unde și mrom. dhală, zară, și cu vgr. gála, lapte. P. dh = z, cp. cu barză, vĭezure și mazăre). Zer rămas din smântână după ce s’a scos untu saŭ din laptele de oaĭe după ce s’a scos cașu și jintuitu.

zăvór n., pl. oare (vsl. zavorŭ, zavora, drug de’ncuĭat ușa, zatvorŭ, barieră [de unde ung. závár, zavor, zár], zatvoritĭ, a’ncuĭa. V. pridvor, sfarog). Pĭesa de fer care se’mpinge cu mîna orĭ cu cheĭa ca să’ncuĭ orĭ să descuĭ ușa. Un fel de opritoare la războĭu de țesut. – Și zovor (bibl. 1688). Și zar (Trans.), d. ung.

zar s. v. BROASCĂ.

zară s. v. ZER.